Am citit pe blogul lui Szabo Zoltan despre crescatorie si rolul ei atat de determinant in obtinerea unor rezultate bune daca nu foarte bune cand vine vorba de concursurile cu porumbeii voiajori.
“Crescatoria este foarte importanta pentru conditia porumbelului. Iar conditia porumbelului este foarte importanta sa zboare bine. S-au scris carti despre crescatorii. Crescatoriile ar trebuie sa fie bine izolate, ventilate si acoperisurile plate ar trebui evitate. Aceasta este teoria. Vechea crescatorie a lui Eddy Jannsens in care acesta a avut succes avea acoperisul plat. Columbofilii isi izoleaza cescatoriile pentru a avea diferente de temperatura cat mai mici intre noapte si zi.
Stickers Donckers, campionul de distante scurte, ar trebui sa rada de izolatie. Crescatoria sa este izolata ca si un tifon. Tinerii sai sunt pusi in voliere deschise. Si acestia zboara ca naiba.” Spunea la un moment dat Ad Schaerlaeckens in articolul Aceasta este calea (This is the way)
În primul rând totul se raportează la numărul porumbeilor ţinuţi în el. Cel mai mare duşman al rezultatelor este aglomeraţia.
În era comunistă am avut ferme de bovine unde nu am reuşit să scăpăm de diferite boli, cu toate că activitatea primară a întregului corp veterinar s-a orientat în această direcţie. Aşa era de exemplu tricofiţia la bovine şi în special la viţei, o boală produsă de miceţi, manifestată la nivelul pielii animalelor, deci vizibil de orice necunoscător în domeniul zootehniei. Apoi cum s-au desfiinţat aceste ferme şi boala a dispărut, aproape fără urmă. Dar tot aşa s-a întâmplat cu bronhopneumoniile şi cu diareele neonatale dispărute deodată cu aglomeraţiile de animale.Tot aşa se întâmplă şi la porumbeii ţinuţi în efective mai mari decât capacitatea coteţului. De fapt este un lucru ştiut aproape de toţi crescători şi totuşi nerespectat în majoritatea cazurilor. După părerea mea în compartimentul zburătorilor fiecare pereche ar trebui să aibă o boxă cu cc 0,5-0,75 metru pătraţi, plus cel puţin trei, patru boxe libere închise, la fiecare cinci perechi câte una. Bineânţeles în afară de suprafaţa acea a adăpostului unde nu sunt boxe, care iarăşi trebuie să fie de aproxiamtiv de 3 – 4 ori cât suprafaţa unui rând de boxe. Eventual se pot admite ca la intrarea în sezonul mort să fie efectivul cu ceva mai mare, ţinând cont de pierderile din primăvară (răpitori, antrenamente), mai ales că în această perioadă sexele sunt separate.Dacă sunt respectate cele spuse mai înainte şi problema aerisirii este parţial rezolvată. Mai de mult când au venit la mine în vizită columbofili, imediat s-au uitat cum am rezolvată aerisirea. Şi eu nu aveam aproape deloc, şi se mirau cum de este aşa aer curat cu mirosul caracteristic plăcut (pentru crescători) a porumbeilor. Explicaţia era simplă: porumbei puţini, curăţenie zilnică. Dar şi în perioade când nu am putut face curăţenie nu a fost problema gravă, crescătoria fiinduscată.Deci al doilea duşman a rezultatelor consider eu că este umezeala. Şi acest factor este foarte mult influenţat de aglomeraţie. Cel mai uşor putem rezolva problema umezelii prin orientarea crecătoriei în poziţie sudică, curăţenie ori de câte ori este nevoie şi aerisire optimă.Sursa: www.zoliszaboro.blogspot.ro
felicitart pt articol
frumos si instructiv