O varianta in cresterea porumbeilor o reprezinta cresterea mai multor rase intr-un singur adapost. Tabloul devine mai pestrit, mai colorat si nu reprezinta o problema daca rasele se potrivesc si nu se deranjeaza reciproc. O asemenea crestere este chiar recomandata cand cele doua rase se completeaza. De pilda, anumite rase nu-si ingrijesc bine puii, dar ei pot fi adoptati de perechi reproducatoare apartinand altei rase.

Rasele mici, vioaie si cele mari, linistite nu se inteleg si nu pot fi crescute impreuna. In schimb, cresterea a mai multor rase de porumbei colorati este usor de realizat.

Cand mai multe rase sunt crescute impreuna, exista pericolul incrucisarii intre ele si obtinerii unor pui de calitate proasta. Fidelitatea perechi reproducatoare nu este atat de mare incat femela, in anumite imprejurari, sa nu cedeze unui mascul strain.

Pentru siguranta, asadar, cele doua rase ar trebui separate, totusi, cresterea mai multor rase impreuna este interesanta. Ea ar trebui realizata numai daca punem mai multa valoare pe diversitate si pe culoare decat pe puritatea materialului genetic.

Posibilitatile sunt atat de bogate, ca si numarul de rase disponibile, astfel incat fiecare experienta este unica si crescatorului incepator nu i se poate oferi de cat o imagine generala si recomandari bazate pe rezultatele obtinute de alti columbofili. Fiecare abordeaza problema prin prizma propriilor experiente, luand deciziile cele mai bune pentru sine.

Sursa: Cresterea porumbeilor, Heincich Mackrott