Pentru fiecare – Un articol de Ad Schaerlaeckens

Am auzit despre un club care crestea din punct de vedere numeric, mi-a dat un sentiment caldut in interior. Acelas sentiment ca si atunci cand se construiau crescatorii una langa alta, sau ca si atunci cand vad vreun columbofil la marginea drumului cu un cos plin cu porumbei.

Opusul se aplica, de asemenea.

Cand vad toate crescatoriile goale din Belgia, sau acele reclame cand cineva isi ofera toti porumbeii spre vanzare, sau listele cu membri care scad dela an ala an, aceste lucruri numai bucuros nu ma fac.

De ce sunt atat de multe crescatorii de porumbeii goale in Belgia iar in Olanda nu se intampla acest fenomen?

Aceasta este o problema ce tine de cultura; in Olanda oamenii demonteaza crescatoriile, pe cand in Belgia nu o fac.

APROAPE

Era aproape sa reusesc sa conving pe cineva sa se apuce de sportul columbofil, dar mai intai acesta vroia sa afle mai multe despre acest sport.

“Scump” se gandea acesta. Din cauza construirii crescatoriei, achizitionarea unui ceas, mancare si pe deasupra trebuie sa achizitionezi porumbei, toate acestea se aduna.

I-am spus ca nu este asa cum crede el; poti face acest sport scump doar tu.

Dupa toate acestea nu este nevoie de un numar mare de porumbei ca sa te bucuri de ei, si cu putina creativitate poti construi un adapost decent pnetru bani mai putini.

Pretul unui ceas la mana a doua nu este atat de mare mai ales daca il imparti pe mai multi ani. NU trebuie sa stai acasa tot timpul ca sa ingrijesti de porumbei, cum sustin unii.

Eu pot sa plec cateva zile in extra sezon fara ca sa las pe cineva sa se ocupe de porumbei.

Pur si simplu le dau mai multa mancare si apa, si niciodata nu am avut probleme cu porumbeii.

Aveam sentimentul ca va devi un columbofil dar.. am calculat gresit situatia. NU am luat in considera sotia acestuia.

Ea vroia sa mearga in Spania in fiecare an, cu masina.

DIFERIT

Fiecare are peferintele sale (desi concediile si porumbeii pot coabitate destul de bine), dar cand pun la indoiala placerea de a avea porumbei cu ajutorul unor neadevaruri, pot intelege si acest aspect.

Odata (si doar o singura data) am fost tentat sa merg pe ruta L”Autoroute du Soleil catre sudul Frantei, in directia soarelui, si nu mie frica sa va spun ca nu mi-a placut deloc, am crezut ca am un cosmar.

Alaturi de milioane de oameni palizi din tara noastra ploiasa, eram pe autostrada, toti cu dorinta de a merge cat mai repede spre sud.

Sa lasam tot stresul in urma?

Asta este ceea ce o spun toti.

Numarul total de zombi aflati la volan era mare. Bunica si bebelusul suferind impreuna cu ceilalti, peste tot erau masini pe marginea drumului.

Traseul spre soare se asemana cu un cimitir de vechituri, deoarece aceste masini nu sunt obisnuite cu astfel de situatii.

Schimbarea vitezelor in mod conntinuu, franare, accelerare, pentru 1,000 de km?

Ceva trebuie sa fie gresit.

Binenteles, ii inteleg pe acesti oameni; au rezervare undeva pentru o saptamana si vor sa stea pe spate la soare cat de repede posibil.

Acestia conduc in timpul noptii sperand sa fie mai lejer. Dar din pacate aproape fiecare gandeste la fel, in consecinta fiecare conduce noaptea.

Jumatate din populatia Olandei se pare ca e pe drumuri, iar cealalta este deja acolo. La radio vei auzi tot timpul de accidente,

Sa lasi in urma stresul?

Sa fim seriosi!!!

PORUMBEII

Dati-mi linistea si pacea unei crescatorii de porumbei in fiecare zi. Acolo nu ma mai gandesc la nimic altceva, iar unii nu pot intelege cat de palcut poate fi.

Cunosc un columbofil / un om de afaceri, care are atat de mult de lucru incat ar trebui sa-si angajeze un manager pentru crescatoria sa. Dar nu vrea nici macar sa auda.

Dupa programul de lucru, se duce la porumbeii sai mai intai, si numai dupa se duce la nevasta si copii. Vrea sa observe el forma porumbeilor, sa-I hraneasca si sa curete mizeria.

Pentru el, aceasta nu se numeste effort ci este pura relaxare. Tot stresul dispare, sustine acesta.

Sau, luati ca si exemplu absolventul care nu este pregatit pentru munca. Porumbeii sai il ajuta sa mearga mai departe, si prin porumbei el are o viata sociala.

“Nu renunta la porumbei”, i-a spus un doctor unui barbat care tocmai isi pierduse sotia.

Dupa cele spuse mai sus, ai putea crede ca sportul columbofil este pentru oamenii in varsta, cei care au probleme si cei neadaptati.

Nimic nu este deaprte de adevar.

Sportul columbofil poate fi savurat de toata lumea.

E vorba de tot tam-tam-ul din jurul sportului columbofil, ingustimea mintii, miopia si argumentele care ii fac pe unii oameni atat de obositi si abatuti.

DA,DAR

Bucurie e atunci cand un super porumbel pe care ai crezut ca l-ai pierdut, dintr-o data se intoarce acasa.

Ceea ce ai simtit atunci este dificil de spus in cuvinte. A insemnat pentru mine mai mult decat castigarea unui concurs. Bucurie este atunci cand iti astepti porumbelul sa se intoarca acasa, se zareste un mic punct pe cer. Acel punct devine tot mai mare si mai mare, si apoi vezi ca este un porumbel. Unul de-al tau. Isi deschide aripile si  selasa jos.

Mai tarziu, apar alti porumbei, si apoi incep sa sune telefoanele.

“Ai vreun porumbel sosit? Te intreaba acestia. Asta se numeste o “lovitura”.

Oamenii care au experimentat astfel de emotii (sentimente) nu se vor lasa usor.

TRECUTUL

Nu voi uita prea usor nici amintirile din trecut.

Toti mergeau la biserica duminica.

Catolici, liberali si socialisti, deaorece in acele zile faceai parte din una din aceste categorii.

Liberalii lupatu pentru justitie (dreptate).

Pentru ei acest aspect conta, dar preotul nu era de aceeasi parere. IN timpul slujbei, pretul mentiona din cand in cand ca “acesti oameni din spate nu ar trebui sa se bazeze pe acest aspect (al luptei pentru justitie) cand vine vorba de a ajunge in cer.

Socialistii mergeau si ei la biserica, dar pretotul considera ca nu aveau nicio sansa de a intra in cer. Acestia ar urma sa arda.

De asemenea in spate stateau columbofilii, nervosi pentru ca nu stiau daca porumbeii au fost sau nu lansati.

Unii riscau chiar sa nu mearga la biserica.

Nevasta unui vecin nu-I venea sa creada ca sotul ei se dusesera la biserica, astfel aceasta l-a intrebat despre ce a fost vorba in predica.

Acesta era pregatit pentru aceasta intrebare.

“Despre castitate” raspunsese acesta plin de incredere.

Castitate? Majoritatea oamenilor nici nu cunosc cuvintul respectiv.

Exact ca si atunci, in trecut, oamenii nu cunosteau cuvintul stres.

Iar oamenii radeau mult. Mult mai mult decat azi.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere si adaptare: Andrei Bondar

© columbofil.com

 

Ultimile comentarii
  1. filip adrian 26 ianuarie 2014
  2. radu 26 ianuarie 2014
  3. Andrei Bondar 26 ianuarie 2014
  4. mihai chisan 27 ianuarie 2014
  5. Andrei Bondar 27 ianuarie 2014
  6. Florin Michiu 28 ianuarie 2014

Lasă un răspuns

Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii si cu politica de utilizare a cookie-urilor. Afla detalii aici

Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții media sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de media sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Setările cookie pe acest website sunt setate astfel încât să vă ofere cea mai bună experiență posibilă.

Închide