Acestea se află în comuna ALTHORNBACH, la mică distanţă de ZWEIBRÜCKEN.
În data de 07.08.99, când mă aflam cu tatăl meu în PFALZ, am făcut prima oprire în dimineaţa acelei zile la prietenul meu HEINZ-DIETMAR RIEDINGER, pentru a afla drumul care ducea la crescătoria KIPP. Fiind deja anunţaţi cu câteva zile înainte la Familia KIPP, când am sunat, HUGO s-a arătat foarte binevoitor, spunând să venim cu maşina până în ALTHORNBACH, iar în staţia de autobuz din centru ne va aştepta el.
Drumul foarte scurt de la ZWEIBRÜCKEN până la ALTHORNBACH este foarte pitoresc, fiind o regiune de deal împădurită cu privelişti încântătoare.
HUGO, RALPH şi WULFRAM KIPP în faţa volierei de reproducţie
Comuna ALTHORNBACH se află aşezată într-o vale cu case care se desfăşoară începând din vale şi până spre culmile dealurilor. Odată ajunşi în staţia de autobuz menţionată, aici l-am găsit pe HUGO KIPP, care era însoţit de un prieten columbofil din LÜBECK, aflat şi acesta în vizită pentru a vedea porumbeii. Am început urcuşul , urmând maşina lui HUGO până la locuinţa Familiei KIPP, care se află pe versantul dealului, având pădurea în imediata vecinătate.
Adăposturile se află în spatele casei, pe diferite terase, întreaga curte fiind terasată. Aici se găsesc adăposturile pentru reproducţie, două adăposturi pentru aburători şi două adăposturi pentru tineret. În afara adăposturilor pentru tineret care sunt construitedin cărămidă, toate celelalte sunt construite din lemn. Caracteristic pentru acestea este faptul, că sunt construite suspendate (pe piloni), şi prezintă o excelentă iluminare şi ventilaţie, condiţii care creează un mediu uscat şi foarte sănătos.
La zburători, practicându-se vaduvia, văduvii se află în adăpostul principal, iar porumbiţele se află într-un mic compartiment, construit în spatele adăpostului principal. Compartimentul porumbiţelor este acoperit cu plexic, ceea ce asigură o bună iluminare. Eu am fost încântat de această idee şi chiar i-am spus aceasta lui HUGO, dar acesta, mi-a spus că această variantă prezintă dezavantajul că în zilele călduroase de vară, temperatura aici este foarte ridicată. Planul său este, ca după încheierea zborurilor, să înlocuiască plexicul cu un acoperiş din ţiglă, prevăzut din loc în loc cu ţigle din sticlă. Cu toate aceste condiţii nefavorabile, din acest adăpost, porumbiţa „LA PETIT MARSEILLE”, o porumbiţă mică, gută cu spituri albe, dar foarte vitală, a reuşit să câştige locul 1. Nat. Marsilia’99.
Tineretul se află într-un adăpost din cărămidă care de asemenea este foarte încăpător. Ca o particularitate a acestora, trebuiesc amintite uşile glisante, care sunt la cca 2m una de alta, cu ajutorul cărora, în momentul în care sunt prinşi porumbeii se poate diviza crescătoria, reuşind o prindere mai uşoară a puilor, şi implicit aceasta face ca puii să nu devină sperioşi, iar în momentul când puii se află singuri în adăpost, se deschid aceste uşi, având astfel un spaţiu mult mai mare la dispoziţie.
Continuarea articolului pe FOND-MARATON
