Amintiri (partea 1 din 2) – Un articol de Ad Schaerlaeckens

“Numaratul oilor” este cel mai vechi sfat din lume pentru a adormi.

Eu aveam o metoda diferita. Cand nu puteam sa dorm in tinerete ma puneam sa numar porumbeii. Cel mai mare numar de zburatori pe care i-am avut vreodata a fost 36. Iar ce faceam atunci era sa verific boxele de la 1 la 36 si sa incer ca imi aduc aminte carui porumbel ii apartinea fiecare boxa. Daca nu  reuseam sa adorm pana ajungeam la boxa 36 o luam din nou de la capat, dar a doua oara incercam sa imi aduc aminte de seria inelului si chiar porumbeii din care se trage. Acest lucru il faceam cu mult timp in urma. Ceea ce fac azi in astfel de ocazii rare, in care nu pot sa adorm este sa ma gandesc la trecut. Pur si simplu mi se intampla.

IN TRECUT

“Trecutul” sunt acele zile:

  • In care parul meu negru nu-si incepuse lupta cu pasrul carunt.

  • Cand inca mai aveam incredere in politicieni.

  • Cand noi cei din Olanda eram surprinsi cand vedeam o persoana de culoare.

  • Cand pestii se aflau si in cel mai mic izvor in loc de apa urat mirositoare.

  • Cand sexul nu exista.

  • Atunci cand oamenii te considerau ciudat daca nu aveai porumbei.

  • Cand nu auzisem vreodata de Adeno circo virus, paramyxovirus si cand inca nu vazusem un chinez, adica un chinez care sa ne caute porumbeii.

  • Atunci cand preotii le spuneau parintilor nostri unde sa nu mergem sa dansam pentur a nu da de “fete rele”. Va puteti imagina unde mergeam.

  • Atunci cand erau atat de multi bani la etape astfel incat sa concurezi cu porumbei este mult mai profitabil (pentru unii) de cat sa merga la munca.

  • Atunci cand fiecare ziar avea cel putin o pagina cu porumbei.

  • Atunci cand doar in Belgia existau mai mult de 40 de reviste columbofile.

asjong

21 de ani, deja un inpatimit al sportului columbofil

NICIUN BAN

Porumbeii erau pasiunea mea inca din anii adolescentei. Sa citesc despre porumbei era cel mia bun mod de a-mi petrece timpul liber. Nu aveam bani sa ma abonez la o revista columbofila, dar colegi columbofili le pastrau pentru mine. Ori de cate ori gaseam ceva interesant imi luam notite. Inca mai am acele carnetele, dar si rezultatele de la etape inca de la varsta de 16 ani. Mai citescsi acum cateodata acele notite vechi dar nu prea des, devreme ce ma deprima. Ma face sa ma simt rau cand realizez cat de repede zboara timpul. Imi pare rau cand ma gandesc la numarul mare de columbofili din acele zile (unde au disparut cu totii) si ma simt depripmat cand ma gandesc la atat de multe amintiri.

Cand aveam in jur de douazeci de ani am inceput sa fiu interesat de sportul columbofil si in afara regiunii mele. Atunci am inceput sa vanez porumbeii buni in ciuda bugetului meu mic. Binenteles ca a trebuit sa fac vizite fara numar in crescatoriile columbofililor cu porumbei extraordinar de buni.

MERKSEM

In acele zile, Merksem era unul dintre orasele pe care le vizitam in mod frecvent, deoarece era orasul natal a doi mari campioni: Van Rhijn Kloeck si mai putin cunoscutul Louis van Alphen si fiul sau John.

De la acestia am cumparat primii mei porumbei si desi acesti campioni m-au tratat bine, nu am avut success cu porumbeii acestora. Dar mi-am invatat lectia, iar lectia este ca si marii campioni reproduc mult rebut. O alta lectie a fost ca de multe ori este mai bine cu porumbeii pe care ii primesti gratis.

Gust Hofkens era un exemplu. In acel moment am organizat doua licitatii pentru el. Datorita faptului ca a refuzat sa cheltuiasca chiar si un cent pe publicitate ambele licitatii au fost un esec. M-am simtit atat de jenat incat am refuzat sa imi i-au comisionul. Inmod apparent lui Gust i-a  parut rau pentru mine de vreme ce mi-a oferit doua oua, pe care le-am acceptat bucuros. Acum am si eu pasari Hofkens, le-am zburat, dar… a fost o dezamagire. Si aceste pasari pareau sa nu fie bune de ceva. Pana cand m-am saturat de ele si le-am imbarcat la o etapa de distanta lunga de la Ruffec, 750 de km. Spre surprinderea mea am castigat locul 1 si 3. Bine, acest rezultat a fost in cadrul clubului, dar nu putea sa fie o coincidenta. Si chiar nu a fost. Unul dintre acesti porumbei l-am imperecheat cu o femela pe care o aveam direct de la Fratii Janssen, care a devenit tatal porumbelului meu “good yealing” (tanarul bun) care devenise unul din porumbeii de baza ai familiei mele de porumbei.

Din “Good Yearling” se trage castigatorii locurilor 1 National (!!!) de la Orleans. Orleans era etapa care avusese odata un numar de 200.000 de porumbei lansati.

as-en-janssen-brs04-wa0002

SOONTJENS

In acele zile era destul de apropriat de William Geerts, care dominase sportul columbofil in provincia Antwerp dupa ce dominase van Rhijn Kloeck.

William era neinvins la demifond, dar inainte de etapele de demifond erau trei etape scurte de la Noyon si nici nu va vine sa credeti cat de mult ura William acele etape. Problema lui este un anumite Soontjens care il umilea in acele etape. Era de inteles dece numele Soontjens incepuse sa ma intrigue. Asa ca va puteti imagina cui am facut o vizita cu o lada goala si ceva bani in buzunar. Dar cand am vazut porumbeii lui Soontjens am fost socat. Nu era de fel tipul meu: mult prea mari. Asa ca am mers acasa tot cu lada goala. Cat de prost am putut fi. Altii au obtinut rezultate foarte bune cu acei porumbei mari. Imi aminteste si de greseala pe care am facut-o la Bros de Wit.

BROS DE WIT

Atunci cand de Wit a castigat etapa nationala de la Barcelona am sa cumpar acel porumbel pentru un “prieten” de afara. Inca imi amintesc cat de surprins am fost acole. Porumbelul era un Janssen pur, asadar un porumbel tipic pentru demifond care a castigat o etapa de 1.200 de km. Aparent, Jaap de Wit vazuse cat de suprins eram deoarece mi-a mai arat alti porumbei din familia lor de porumbei Janssen. Acestia aratau extraoridinar de bine. Mi s-a oferit niste pui gratis. Acestia erau niste frumuseti dar am refuzat politicos oferta.  In acele zile credeam ca porumbeii buni se gaseau doar in sudul Olandei, in zona in care locuiam eu binenteles, si in Belgia.

Dar din nou o prostie din partea mea. Verkerk, v d Merwe, Co Verbree Willem de Bruijn si multi altii au fost mai desptepti si au dominat etapele multi ani la rand cu “porumbeii de Wit”.

TOP TREI

Refuzarea porumbeilor Soontjens si De Wit se gaseste in top trei greseli facute vreodata. Care e a treia greseala? Eliminarea puilor directi din Turbo, Kleinen, Kolonel (tatal lui ‘Bliksem’) Wittenbuik si asa mai departe, de la Vandenabeele in anii 90’. Inca mai am pedigreele, porumbeii i-am avut in crescatorie timp de doar doi ani. Intre timp altii au primit oua din ei si cand nu-i mai aveam in crescatorie acestia mi-au mai cerut pui sau oua din ei.

backoldpeds

Intr-un alt articol voi prezenta mai multe amintiri.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere si adaptare: Andrei Bondar

© columbofil.com

Sursa poze: www.schaerlaeckens-logbook.nl

Lasă un răspuns

Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii si cu politica de utilizare a cookie-urilor. Afla detalii aici

Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții media sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de media sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Setările cookie pe acest website sunt setate astfel încât să vă ofere cea mai bună experiență posibilă.

Închide