Consangvinizarea pasarilor
Principiile consangvinizarii sunt aplicate oarecum diferit pasarilor comparativ cu metoda aplicata la animale (exceptie fac pasarile care nu sunt monogame).
In cazul porumbeilor, papagalilor, canarilor etc, puii sunt produsi de perechi, in timp ce in cazul cailor, cainilor, iepurilor etc, un mascul poate fi imperecheat cu mai multe femele intr-o perioada scurta de timp, asa cum un cocos se imperecheaza cu un numar mare de gaini.
Obiectul consangvinizarii este de a produce in masa caracterele bune ale pasarilor care sunt utilizate, si de a evita, atat cat este uman posibil, intensificarea greselilor sau constitutia slaba.
Printr-o proasta consangvinizare unul poate cu aceasi facilitate sa fixeze defectele asa cum printr-o consangvinizare buna un altul poate fixa toate caracterele bune. Consangvinizarea trebuie sa o spunem este o sabie cu doua taisuri, este esential sa folosim doar unul din ele, o indeletnicire nu chiar atat de greu de manevrat daca cel care o foloseste are si bun simt.
Sursa: lucrurileasacumlevadeu.blogspot.ro/2013/03/consangvinizare-sau-incrucisare.html
Acest pasaj este luat din cartea ,,Consangvinizare practica” scrisa de W. Watmoung, editata si tiparita de Watmounghs Limited, Londra. Reprintata in Iulie 1982 (editia a 6-a)
Tradus de Maftei Ovidiu
01.04.2013
Scopul consangvinizarii ar fi fixarea caracterelor bune de o parte, pe de alta parte ar fi un o metoda pentru a obtine exemplarele necesare hibridarii – efectul “vitalitate/rezistenta plus” !
Acesta este scopul principal, dar mai exista si celalalt aspect in care daca nu folosim material genetic care sa ridice calitatea porumbeilor vom ajunge sa diminuam caracterele bune. Consangvinizarea nu ar trebui folosita decat in cazul in care avem un porumbel cu calitati foarte bune care au fost demonstrate in cadrul concursurilor.