Din nou despre vitamine ,minerale ,aminoacizi,plante medicinale si uleiuri presate la rece

Vitamins & minerals

Despre acest subiect s-a mai scris ,am mai publicat si eu si Andrei ,dar totusi cred ca trebuie reluat in discutie ,intrucat multi columbofili afirma si sustin ca vitaminele ,mineralele ….si toate celelalte elemente ,nu-si au rolul in administrarea porumbeilor . Din punctul meu de vedere ,aceste afirmatii sunt gresite sau eronate ,intrucat organismul porumbeilor sunt organisme vi ,care necesita si aceste suplimente .Recent am citit o publicatie scrisa de catre Barnes Joanne, Linda A Anderson, J David Phillipson – “Herbal Medicines for pigeons” Third Edition, Published by the Pharmaceutical Press, London, 2007 si o alta lucrare : „Micromiracole for pigeons”– Dr. Ellen W. Cutler şi Dr. Jeremy E. Kaslow,publicatii ,din care va prezint mai jos , in detaliu ,rolul acestor suplimente alimentare .

Termenul de vitamină este folosit pentru a descrie un anumit compus organic de care organismul are nevoie, dar pe care nu îl poate produce singur. În principal, vitaminele servesc drept catalizatori pentru anumite reacţii din corpul porumbelului.
Dacă aceşti catalizatori lipsesc, cum este în cazul carenţelor vitaminice, funcţiile normale ale organismului nu mai funcţionează corect şi astfel apare riscul crescut de dezvoltare a bolilor.
Vitaminele se clasifică în două categorii: liposolubile (prezente în ţesuturile grase şi musculare ale corpului şi care sunt absorbite prin intermediul tractului intestinal cu ajutorul grăsimilor) şi hidrosolubile (care nu rămân pentru mult timp în organism, fiind eliminate prin intermediul urinei).
Vitamine liposolubile: A, D, E, K.
Vitamine hidrosolubile: C şi B.
Vitamina A este o vitamină liposolubilă obţinută din 2 clase de compuşi: vitamina A naturală preformată (retinolul şi compuşii săi) şi precursorii de vitamina A (betacarotenul şi compuşii înrudiţi).
Vitamina B1 (tiamina), este indispensabilă sănătăţii fizice şi psihice, având efecte benefice asupra sistemului nervos, digestiv, dar şi la nivelul muşchilor şi chiar al inimii.
Vitamina B2, cunoscută şi sub denumirea de riboflavină, ajută la transformarea grăsimilor, carbohidraţilor şi proteinelor în energie, este necesară pentru vindecarea şi menţinerea unui tegument sănătos, ajută organismul la echilibrarea acidităţii şi este importantă pentru pene şi ochi.
Vitamina B3, cunoscută şi sub denumirile de niacină, acid nicotinic sau vitamina PP (Pellagra Preventer), este o vitamină care susţine procesele genetice în celulele organismului şi care ajută la procesarea grăsimilor din corp.
Vitamina B5, cunoscută şi sub denumirile de acid pantotenic, “vitamina antistres” şi „elixirul tinereţii”, pe lângă faptul că joacă un rol important în descompunerea grăsimilor şi a carbohidraţilor pentru producerea de energie, grăbeşte vindecarea rănilor şi operaţiilor chirugicale, fiind extrem de eficientă în cazurile de acnee
Vitamina B6, cunoscută şi sub numele de piridoxină, face parte din complexul de vitamine B şi are un rol important în formarea hemoglobinei, în metabolismul aminoacizilor, proteinelor, glucidelor şi lipidelor (îndeosebi al acizilor graşi esenţiali), fiind şi stimulent muscular; are influenţă benefică în procesul de creştere.
Vitamina B7, cunoscută şi sub numele de biotină sau vitamina H, este o vitamină hidrosolubilă din complexul B, având acţiune sinergică cu vitaminele A, B2 şi B6, împiedică depunerea colesterolului la nivelul endoteliului vascular, contribuie la eliminarea substanţelor toxice şi a metaboliţilor acumulaţi în organism, facilitând astfel funcţiile ficatului.
Vitamina B9, cunoscută ca şi acid folic sau folat, este esenţială în dezvoltarea şi funcţionarea organismului. Deoarece acidul folic are un rol important în creşterea şi regenerarea celulelor.
Vitamina B12, numită şi cianocobalamină sau “vitamina roşie”, are cea mai mare şi complexă structură chimică dintre toate vitaminele, aceasta având un rol deosebit de important pentru organism.
Vitamina C, sau acidul ascorbic după cum mai este numită, este una dintre cele mai cunoscute vitamine, care are un rol deosebit de important în apărarea organismului de acţiunea radicalilor liberi şi împotriva stresului oxidativ, principala cauză a îmbătrânirii fiziologice.
Vitamina D, numită şi antirahitică, este liposolubilă, adică este absorbită de grăsimi, fiind esenţială în resorbţia calciului şi fosforului la nivelul intestinului, catalizând totodată transformarea fosforului organic în anorganic şi mobilizându-l în ţesuturi.
Vitamina E, numită şi vitamina fertilităţii, datorită rolului pe care îl are în procesul fertilităţii, face parte dintre substanţele cu o importantă acţiune antioxidantă.
Vitamina F constă, de fapt, dintr-o grupare de acizi graşi mono şi polinesaturaţi, intrând în componenţa uleiurilor vegetale (acid linoleic, acid linolenic, acid arahidonic). Aceşti acizi nu pot fi sintetizaţi în organism, fiind obtinuţi din unele produse alimentare şi cunoscuţi sub denumirea de acizi esenţiali.
Vitamina K, numită şi “vitamina antihemoragică”, este unul dintre factorii esenţiali de coagulare a sângelui, iar în lipsa unui aport suficient chiar şi o mică tăietură ar putea cauza sângerarea continuă.
Vitamina P hidrosolubilă acţionează concomitent şi strâns legat de vitamina C, asigurându-i acesteia o perfectă absorbţie şi utilizare şi împiedicându-i distrugerea prin oxidare.
Substanţele minerale,sunt componente metabolizate în organism şi constituie elementele de structură ale scheletului, ale ţesuturilor moi, dar şi factorii ce reglează numeroase funcţii fiziologice, hotărâtoare pentru buna funcţionare a organelor şi ţesuturilor, cum ar fi reglarea echilibrului acido-bazic, contracţia musculară, stimularea sau inhibarea activităţii enzimelor, excitabilitatea nervoasă, coagularea sângelui, transportul oxigenului.
Cu alte cuvinte, mineralele alături de vitamine, odată ajunse în organism, sunt asimilate şi folosite fiecare, individual, în diverse reacţii chimice pentru funcţionarea normală a proceselor metabolice. De asemenea, anumiţi ioni ai substanţelor minerale au în organism locuri speciale de depozitare, de unde pot fi utilizaţi în perioadele în care aportul lor prin hrană este insuficient.
Elementele minerale, numite bioelemente (calciul, magneziul, sodiul, potasiul, fosforul, siliciul, seleniul etc.), sunt esenţiale funcţionării corecte a diferitelor organe şi sisteme, majoritatea fiind implicate în metabolizare, echilibrul apei din organism, sănătatea sistemului osos, a sistemului nervos central, a sistemului imunitar. Ele se regăsesc în aproximativ toate celulele şi participă activ la menţinerea homeostazei generale, însă apariţia unor dezechilibre ale acestora poate să ducă la efecte deosebit de grave asupra sănătăţii.
De exemplu calciu, magneziu şi fosforul intră în compoziţia oaselor. Fără aceste minerale există riscul dezvoltării unor tulburări funcţionale la nivelul oaselor, tulburări care pot duce la incapacitatea organismului de a face faţă activităţilor zilnice.
De asemenea, siliciul organic – este necesar deoarece ţesuturile elastice care intră în structura oaselor, tendoanelor, ligamentelor, vaselor de sânge sunt constituite dintr-o adevărată matrice de siliciu, de care sunt fixate, apoi, celelalte elemente de structură. Prezenţa siliciului în organism determină sănătatea şi prospeţimea şi este esenţial pentru asimilarea şi fixarea magneziului şi a calciului în organism, precum şi pentru formarea ţesuturilor conective. Acest oligoelement are un rol important şi în funcţionarea normală a sistemului imunitar, în formarea unei părţi importante din celulele cu rol de apărare faţă de agenţii patogeni, dar şi coordonarea acestora fiind dependentă de prezenţa siliciului.
Efectele lui asupra organismului sunt deosebite, studii recente arătând că siliciul organic ar putea fi unul dintre secretele redobândirii sănătaţii.
Magneziul, cel mai important cation bivalent (Mg+2) intracelular din punct de vedere cantitativ, este prezent cu preponderenţă în ţesutul osos, dar se găseşte şi în muşchi, inimă, ficat, rinichi, tub digestiv şi plasmă. Are un aport vital în multe funcţii metabolice, în special, în metabolismul glucidelor, lipidelor şi proteinelor, a unor hormoni, este necesar în metabolizarea vitaminei C şi a unor minerale precum calciu, fosfor, siliciu, seleniu, sodiu şi potasiu.
Magneziul – cheia echilibrului nervos şi muscular – combate oboseala, stresul şi anxietatea, joacă un rol important în fixarea calciului în oase şi decontractarea muşchilor.
Magneziul, în organism, are rol de activator al peste 300 de enzime implicate în diferite procese metabolice. Multe dintre aceste enzime au legătură cu rolul acestuia în mecanismul de acţiune al moleculei macroergice – adenozintrifostat (ATP) – moleculă specializată cu rol energetic, principala sursă de energie necesară metabolismului celular.
Alte reacţii la fel de importante sunt cele de reglator natural al calciului prin care, magneziul dirijează transmiterea impulsurilor nervoase către plăcile motorii ale neuronului motor şi ale fibrei musculare, dar şi cele de activator în cadrul unor reacţii prin care energia eliberată este condusă către muşchi.
Magneziul susţine reglarea conţinutului de potasiu intracelular şi ţine, în limite normale, nivelul acestuia din sânge. Fără prezenţa magneziului, potasiul nu poate fi reţinut în celule, ci este eliminat din corp. Împreună, magneziul şi potasiul, sunt implicaţi în absorbţia creatinei în ţesutul muscular, unde combinată cu acidul fosforic (CP) devine un constituent de bază al contracţiei musculare prin care se furnizează energie pentru resinteza moleculei de ATP.
Calciul este unul dintre principalele minerale care se găsesc în organism. Cea mai mare cantitate de calciu (în medie 99%) se găseşte la nivelul oaselor şi în structura penelor iar restul de calciu este răspândit în ţesuturile moi şi sânge. El asigură rezistenţa scheletului, care sub formă de depozite din săruri de calciu, întăreşte considerabil matricea organică solidă şi conferă acestor ţesuturi dure consistenţa necesară.
Calciul din sânge se găseşte fie legat de proteinele plasmatice (în special, albumine şi globuline), fie liber, cunoscut ca şi “calciu ionic”, ceea ce îl face reactiv şi implicat în diferite procese de la nivel celular cum ar fi: contracţia musculară, inclusiv cea cardiacă şi în secreţia celulară.
Pe lângă susţinerea oaselor, calciul ajută în funcţionarea anumitor procese ale sistemului nervos, cu rol esenţial în transmiterea impulsului nervos, joacă un rol decisiv în contracţia şi relaxarea muşchilor, fiind implicat în contractilitatea musculară, dar şi a inimii, intervine în coagularea sângelui, în numeroase reacţii enzimatice, în permeabilitatea capilarelor şi membranelor celulare, este utilizat de sistemul endocrin şi asigură funcţiile multor organe, alături de alte elemente esenţiale.
De fapt, calciul susţine procesele care furnizează energie întregului organism. Lipsa de calciu din organism duce la afecţiuni precum anemie, rahitism…Atunci când organismul nu primeşte suficient calciu, există riscul dezvoltării deficitului de calciu, oasele fiind primele afectate, ele devenind moi şi fragile.
Pentru un ţesut osos puternic calciul nu acţionează singur, ci are nevoie de alte vitamine şi minerale, ca:
vitamina D3 care reglează circuitul calciului şi conferă împreună cu acesta rezistenţă oaselor şi forţă muşchilor, contribuie la menţinerea unei concentraţii normale de calciu în sânge;
magneziul este un alt element important în sănătatea sistemului osos. El se regăseşte în oase şi pene şi contribuie la mineralizarea acestora.
vitamina B6 controlează echilibrul sistemului muscular şi osos, precum şi buna funcţionare a măduvei osoase, are un rol important în formarea hemoglobinei.
vitamina C intervine în formarea colagenului (din oase, cartilaje) şi protejează celulele de acţiunea nocivă a radicalilor liberi;
vitamina K1 este implicată în mineralizarea osoasă, fiind responsabilă de sinteza osteocalcinei, proteină cu rol în fixarea calciului în oase;
zincul intră în structura enzimelor cu funcţii în metabolism la nivelul ţesutului osos (fosfataza alcalină), fiind esenţial pentru integritatea oaselor şi diviziunea celulelor, pentru desfăşurarea funcţiilor sistemului imunitar, ajutând organismul în perioadele de efort fizic .
Deoarece magneziul şi calciul nu sunt sintetizate în organism, necesarul poate fi asigurat printr-o alimentaţie adecvată bogată în săruri minerale şi completată cu suplimente alimentare pe bază de magneziu şi calciu.
Pentru că cele două minerale – calciu şi magneziu – se află în strânsă legătură şi cu alte elemente minerale (P, Si, Se) şi vitamine (C, D, P, dar şi B6, B9, B12 din produsul Complex Alfalfa) – factori importanţi pentru asimilarea acestora în organism.
Coenzima Q10 în ulei de cătină.
Coenzima Q10 în ulei de cătină acţionează drept catalizator în reacţiile chimice şi furnizează celulelor din organism energia necesară întreţinerii vieţii, protejează inima, stimulează sistemul imunitar, prelungeşte viaţa pe cale naturală.
asigură un aport adecvat de nutrienţi şi substanţe bioactive pentru corectarea deficienţelor ce apar la nivelul inimii, a creierului, a sistemului imunitar, a tuturor organelor corpului uman.
exercită proprietăţi antioxidante, tonifiante, vitaminizante
manifestă un puternic efect energizant la nivelul tuturor celulelor;
stimulează activitatea cardiacă, cu acţiune benefică asupra inimii şi a vaselor sanguine;
susţine creşterea rezistenţei organismului la stres, efort fizic, înlătură starea de oboseală;
revigorează organismul şi promovează o stare generală de bine.
Uleiul de cătină – concentrat natural bogat în fitonutrienţi şi substanţe bioactive, în principal beta-caroteni, vitaminele D, E, F, K, produşi polifenolici cu activitate puternic antiinflamatoare, lecitine sub formă uşor asimilabilă (săruri de calciu şi magneziu), acizi graşi polinesaturaţi din care acidul gamma-linolenic precursor al multor enzime organice, aminoacizi liberi şi microelemente.
Produs 100% natural care asigură un aport optim de nutrienţi necesar dietei pentru menţinerea integrităţii funcţiilor fiziologice ale organismului, încetinirea proceselor de îmbătrânire precoce, întărirea sistemului imunitar, combaterea efectelor negative ale stresuluisi al oboselii fizice .
trofic retinian, de protejare şi regenerare a ţesutului retinian;
tonifiant general, vitaminizant, antianemic, imunostimulator;
fiind o combinaţie echilibrată de multivitamine şi minerale contribuie la menţinerea sănătăţii ţesuturilor, influenţând pozitiv procesele de regenerare tisulară;
ajută la încetinirea procesului de îmbătrânire prin captarea radicalilor liberi superoxidici.
Spirulină cu extract total de cătină – supliment alimentar, care intervine în reglarea şi echilibrarea funcţiilor metabolice şi imunologice ale organismului, este recomandat pentru completarea şi normalizarea dietelor dezechilibrate (diete cu carenţe de proteine, vitamine, microelemente, flavonoizi ori prin aport exagerat de lipide şi glucide); pentru suplimentarea nutriţională în profesii cu efort fizic şi intelectual intens, persoane supuse unui efort fizic susţinut, profesii în medii toxice, în perioada adolescenţei, la persoane de vârsta a treia sau în condiţii de malabsorbţie, la fumători, la persoane care consumă în exces băuturi alcoolice.
Spirulina este o sursă bogată de proteine, conţine o gamă largă de aminoacizi, acizi graşi saturaţi şi nesaturaţi, polizaharide, vitamine hidrosolubile şi liposolubile, hormoni vegetali, enzime, microelemente şi pigmenţi activi biologic (ficocianine şi aloficocianine).
Extractul din fructele de cătină este o reală sursă naturală polivitaminică (cea mai bogată sursă de vitamine A, E, carotenoizi, vitaminele C, P şi întreg complexul B), microelemente bioactive (fosfor, calciu, fier, magneziu, potasiu) precum şi acizi graşi esenţiali.
are rol tonifiant general, vitaminizant, remineralizant, imunostimulator;
restabileşte şi reechilibrează funcţiile metabolice ale unor ţesuturi şi organe;
are efect depurativ prin care este intensificată eliminarea substanţelor dăunătoare hepatotoxice şi alte substanţe chimice, toxice pentru organism);
susţine sănătatea inimii, protejează arterele coronare, îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi fortifică pereţii vaselor sanguine;
influenţează pozitiv metabolismul lipidelor prin acţiunea hipolipemiantă şi hipocolesterolemiantă, contribuie la creşterea nivelului colesterolului „bun” (HDL-colesterol) din sânge;
îmbunătăţeşte metabolismul glucidelor şi ajută la normalizarea nivelului de glucoză din sânge;
întârzie procesul de îmbătrânire precoce;
optimizează funcţia sexuală şi stimulează fertilitatea, este mijloc eficace de întărire şi detoxifiere a organismului.Enzimele sunt catalizatorii vieţii.
Din punct de vedere chimic sunt proteine cu structuri diverse şi cu aminoacizi marginali în diverse forme de reactivitate.Studiul enzimelor este relativ nou, deşi empiric se folosesc din antichitate.
Prima enzimă pură a fost izolată în 1926 de dr. Sumner, care primeşte premiul Nobel pentru chimie în 1946. Cercetările au pus apoi în evidenţă mereu altele; astăzi se vorbeşte de peste 3.000 enzime în organism, fiecare având o funcţie specifică. Toate activează drept catalizatori, fiind capabile să conducă la reacţii cu consum energetic minim.
Cartea „Micromiracole for pigeons” – Dr. Ellen W. Cutler şi Dr. Jeremy E. Kaslow, ne aduce şi alte confirmări ştiinţifice şi practice.
Enzimele digestive permit organismului să digere alimentele pe care le mâncăm prin scindare (cataboliză) a zahărului, amidonului, grăsimilor şi fibrelor, în compuşi mai mici, care pot fi absorbiţi până la nivel celular.
Enzimele alimentare sunt vitale pentru menţinerea sănătăţii optime. Lipsa lor poate conduce la ieşirea din normalitate = îmbolnăvire.Asigură organismului un aport semnificativ de proteine, vitamine, oligoelemente are acţiune energizantă, de stimulare a echilibrului fizic , este tonic general al organismului.
corectarea carenţelor de proteine, vitamine, minerale; protejarea celulei hepatice; stimularea activităţii sexuale,echilibrarea sistemului imunitar în unele infecţii bacteriene sau virale acute şi cronice; creşterea rezistenţei organismului la infecţii,în perioade de suprasolicitare fizică.
Are proprietăţi vitaminizante, de remineralizare a organismului, de completare a deficienţelor nutriţionale, de protecţie a celulei hepatice, imunomodulatoare, antioxidantă, de creştere a rezistenţei la efort fizic.
Asigură un aport nutritiv bogat în substanţe bioactive necesar echilibrării pentru îmbunătăţirea funcţională a ficatului în stări inflamatorii şi de suprasolicitare a acestuia.
Are proprietăţi antiseptice şi antiinflamatoare la nivelul aparatului digestiv şi renal;reglator al motilităţii şi funcţiilor tubului digestiv si al colecistului, reglator al proceselor de digestie şi absorbţie.
vitaminizantă şi de tonifiere generală, revigorantă şi de reechilibrare a metabolismului (proteic, lipidic, vitaminic şi mineral), energizantă şi adaptogenă, contribuie la reglarea procesului de absorbţie a substanţelor nutritive şi repartizarea acestora în organism, îmbunătăţeşte starea generală de sănătate (stimulează selectiv creşterea şi /sau activitatea unor microorganisme ce aparţin exclusiv florei utile la nivelul colonului).
nu este numai un prebiotic care stimulează dezvoltarea bacteriilor benefice din colon şi restabileşte echilibrul în tractul gastro-intestinal, ci are şi un rol important în procesul de dezintoxicare a organismului prin formarea cu metalele grele a unor complecşi biodegradabili, eliminabili pe cale digestivă.îmbunătăţeşte digestia, reface flora intestinală, stimulează apetitul;
Asigura aportul de nutrienţi şi substanţe bioactive necesar suplimentării dietei în afecţiuni hepatice şi renale; în tulburări funcţionale ale sistemului nervos central Este o sursă naturală de vitamine, oligoelemente, aminoacizi, proteine uşor asimilabile, caroten, flavonoide, izoflavone, fitoestrogeni, enzime, saponine şi fibre – care contribuie la completarea necesarului de substanţe nutritive de care organismu, are nevoie în menţinerea stării de sănătate.Restabileşte şi echilibrează funcţiile metabolice ale unor ţesuturi şi organe; susţine sănătatea inimii şi a vaselor sanguine, reglează tensiunea arterială;
asigură sănătatea ficatului (hepatoprotector); contribuie la funcţionarea normală a tractului digestiv, combate unele tulburări digestive (indigestie, balonare, digestie lentă)protejează mucoasa gastro-intestinală, stimulează digestia, echilibrează flora intestinală;
ajută la eliminarea acidului uric, la normalizarea echilibrului hidric, ameliorează durerile musculare şi articulare; ca antioxidant împiedică distrugerea ADN-ului celular, încetineşte procesul de îmbătrânire precoce; promovează sănătatea sistemului osos, ajută la creşterea densităţii osoase; înlătură starea de oboseală fizică , creşte vitalitatea; tonic sexual, tonic muscular, creşte nivelul energetic al organismului.
Iată de ce si imunitatea care este baza sănătăţii este strâns legată de necesitatea folosirii acestor produse de tip enzimatic si antioxidativ.
Imunitatea nu trebuie să fie ceva abstract ci un element concret, măsurabil.
Prevenirea deshidratării organismului se realizează, aproape întotdeauna, prin consum de apă, mai ales în situaţiile care presupun diferite eforturi mai mici sau mai mari, iar pe timpul verii în mod special.
Cu siguranţă că alături de apă şi ceaiurile din plante pot asigura o hidratare optimă a corpului. Astfel, pentru buna funcţionare a organismului este esenţial consumul, în mod deosebit, de ceaiuri preparate din plante medicinale şi aromatice.
Faptul că majoritatea acestor plante au o compoziţie chimică complexă, de ordinul zecilor şi chiar sutelor de substanţe active identificate în unele plante, explică proprietăţile multiple ale uneia şi aceleiaşi plante.
Utilizarea plantelor medicinale şi aromatice sub formă de ceaiuri (infuzie, decoct) trebuie considerată ca un ajutor deosebit pentru susţinerea sănătăţii, ceaiul fiind din cele mai vechi timpuri una dintre cele mai populare băuturi din întreaga lume.
După apa care este absolut necesară întreţinerii vieţii, ceaiul este băutura cea mai consumată în lume, de catre crescatorii de porumbei. Datorita efectelor sale benefice, ceaiul este un remediu natural deosebit de important pentru sănătatea întregului organism.
Ceaiul din plante medicinale şi aromatice conţine: flavonoizi, minerale, vitamine, uleiuri volatile, taninuri, mucilagii, saponozide ,care ajuta la  funcţionarea normală a tractului gastrointestinal prin: combaterea proceselor fermentative şi a senzaţiei de disconfort şi de tensiune abdominală, favorizarea eliminării gazelor din intestin; reglarea tranzitului intestinal; intervenţia favorabilă în dezechilibrul florei intestinale (prin stimularea dezvoltării microorganismelor specifice florei normale, utile la nivelul intestinului gros);
protejarea celulei hepatice în unele procese inflamatorii şi de suprasolicitare a ficatului,susţinerea sănătăţii căilor respiratorii superioare şi/sau inferioare şi a respiraţiei,stimularea sistemului imunitar şi creşterea capacităţii de apărare naturală a organismului faţă de acţiunea nocivă a unor contaminanţi virali şi bacterieni;
Dacă ceaiul este fiert prea mult, substanţele active (ex. polifenolii şi uleiurile volatile) prezente intră într-un proces de oxidare, care conduce la reducerea aromei şi a efectelor sale terapeutice. De fapt, prin fierbere îndelungată se pot pierde şi multe vitamine prezente în plantă.
nu se consumă decât ceai proaspăt; ceaiul preparat cu o zi în urmă îşi pierde din valoarea nutritivă şi terapeutică. Mai mult, ceaiul lăsat mult timp (24 ore) este un mediu propice dezvoltării bacteriilor.Puţini ştiu, că ceaiul energizează, tonifică, detoxifică organismul, vindecă şi calmează,chiar te hrăneşte.
Stimularea sistemului imunitar
În fitoterapia modernă, imunostimulantele sunt substanţe care duc la stimularea nespecifică a sistemului imunitar. Ele acţionează prin stimularea fagocitozei, a activităţii macrofagelor şi a granulocitelor, dar au şi o acţiune minoră asupra limfocitelor. Deoarece „memoria” sistemului imunitar nu este afectată, substanţele imunostimulante pot fi administrate frecvent, ori de câte ori considerăm că este necesară creşterea rezistenţei organismului. Recentele cercetări au demonstrat că acţiunea a numeroase plante utilizate în medicina tradiţională, ca aşa-numitele „tonice”, au la bază substanţe active cu efecte imunostimulante.
Cel mai elocvent exemplu este ceaiul de Echinacea, cunoscut ca imunostimulent natural, benefic pentru susţinerea şi echilibrarea activităţii sistemului imunitar, precum şi creşterea capacităţii de apărare naturală a organismului. Consumul ceaiului de Echinacea contribuie la stimularea mecanismelor de apărare nespecifică împotriva unor contaminanţi virali şi microbieni, toxine etc., prin intensificarea stimulării fagocitozei de către macrofage şi granulocite, a activităţii limfocitelor şi a producţiei de limfokine.
Multe plante medicinale aduc un aport vitaminic deosebit, un conţinut bogat de săruri minerale, de antioxidanţi, dar şi de alte substanţe active cu valoare energetică ridicată. Acestea posedă proprietăţi imunostimulatoare, antianemice, antioxidante, vitaminizante, tonifiante şi energizante, conferind organismului vitalitate şi o stare generală de bine.
De asemenea, unele plante fiind o sursă importantă de antioxidanţi şi conţinut ridicat în vitamina C au un rol important în procesele de oxidoreducere, în respiraţia celulară, încetinirea proceselor de degenerare tisulară cauzate de acţiunea nocivă a radicalilor liberi superoxidici.

Ultimile comentarii
  1. Sergiu Bv 19 martie 2017
  2. Sava Gruescu 19 martie 2017
  3. Sergiu Bv 20 martie 2017

Lasă un răspuns

Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii si cu politica de utilizare a cookie-urilor. Afla detalii aici

Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții media sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de media sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Setările cookie pe acest website sunt setate astfel încât să vă ofere cea mai bună experiență posibilă.

Închide