In felul sau – Un articol de Ad Schaerlaeckens

Acum cand scriu acest articol, sezonul concursurilor urmeaza sa inceapa destul de repede iar columbofilii se intreaba oare cum va fi. Pentru multi este simplu: depinde de cat de bunisunt yearlingii sai. In majoritatea crescatoriilor doua treimi dintre zburatori sunt yealingi.

Stim cum au zburat ca si pui, dar mai stim si ca rezultatele bune ca si pui nu sunt o garantie pentru urmatorul an.

Se intampla ca puii sunt intr-o forma atat de buna incat ai impresia (gresita) ca ai reprodus un cos plin de pui de calitate. Aceasta forma de top mascheaza calitatea.

Este valabila si vice versa, binenteles: Porumbeii poate au avut rezultate slabe ca si pui din cauza ca erau intr-o forma mai slaba.

NOROCUL

Campionii columbofili gandesc si reactioneaza foarte diferit dar asupra unui singur lucru toti sunt de acord:

Sa reproduci si cresti un super porumbel este o chestiune de sansa, are putin de-a face cu cunostiintele columbofile. De ce se intampla oare ca o pereche sa dea un super porumbe si dupa sa nu mai reproduca niciodata un astfel de porumbel?

Pe de-alta parte, reproducerea nu este un joc de noroc sau loterie.

Mereu sunt cam aceeasi columbofili care reproduc porumbei de calitate.

Inmod natural, foaia de concurs cu rezultate este aceea care ne arata cat de bun este un porumbel.

Cosul este calaul final, cosul are intotdeauna ultimele cuvinte de spus.

Cand zbori pedigree bune, frati buni si surori, sau porumbei cu ochi draguti acest lucru nu mai conteaza.

SJEF

De exemplu belgianul Jef, care a fost un mare campion tot timpul vietii sale.

Este necunoscut afara din cauza a trei motive:

– Concureaza poorumbei putini.

– Nu zboara porumbeii la concursurile nationale de distante lungi.

– Nu este un vanzator si in consecinta uraste publicitatea.

Nici macar nu are pedigree pentru porumbeii sai, nici macar un site propriu pe internet. Acesta este un sportiv, vrea sa castige cursle, ia r toate celelalte sunt irelevante.

Nu l-am cunoscut personal, doar rezultate sale, pana am ajuns sa-l cunosc si personal.

Si asta doar atunci cand atentia mi-a fost atrasa de cineva la marginea drumului cu un cos plin de porumbei.

Nu gramezi de cosuri cum vedem deseori, ci doa unul singur si acesta destul de mic.

Ocazional, acesta isi toarna cafea dintr-un termos si se uita cu regularitate la ceas.

De fiecare data cand lansa un porumbel isi nota ceva.

L-a recunoscut dintr-o poza, acesta era Sjef, dintre toti oamenii.

Am oprit si-am inceput sa borbesc cu el.

CRONOMETRUL

Era evident ca antrenamentele era criteriul dupa are Sjef isi analiza porumbeii.

El reproduce in jur de 60 de pui in fiecare an. Cand au trei luni doar 40 de puii mai raman. Restul se pierde sau sunt eliminati.

La varsta de trei luni incep antrenamentele. De fiecare data cand elibereaza cate un porumbel si scrie ora si seria inelului.

Acasa sotia lui scrie si ea timpul la care au sosit si seria inelului pentru fiecare porumbel. Astfel reuseste sa aibe datele fiecarui pui dupa cateva antrenamente.

Porumbeii care ajung acasa intarziati de mai multe ori sunt eliminati.

Pana la inceputul sezonului doar 20 de pui reusesc sa supravietuiasca acestei selectii

DIN NOU

Dupa terminarea sezonului cu puii Sjef mai face o selectie.

Nu conteaza originile sau aspectul, selectia se bazeaza pe rezultate si numai pe rezultate.

IN mod normal cam 12 porumbei sunt considerati destul de buni iar acest numar este redus la sase (!) primavara.

Cu acesti sase incepe sezonul de c oncursuri si credeti-ma, acest columbofil este bun!

Mult mai bun decat multe nume faimoase din intrega lume.

Dupa ce am auzit povestea lui nu am mai fost surprins ca joaca atat de bine.

Din ziua in care sunt nascuti acesti pui sunt selectati in mod continuu.

Daca iti place de columbofilul Sjef si aplici vei ajunge si tu sa ai porumbei buni. Nu exista alta metoda.

GEERTS

Jef imi aduce aminte de W Geerts in anii lui de glorie. Antrenamentele erau pentru el un fel de religie. Si acesta se baza in analiza porumbeilor pe sosirile acestora de la antrenamente.

Acesta are in jur de 80 de vaduvi ale caror boxe sunt numerotate de la stanga la dreapta.

Cand vaduvii  incep antranamentele, acestia sunt pusi in boxe care sunt numerotate de la stanga la dreapta. Asa ca porumbelul din boxa numarul 2 este pus in primul loc din cosul de antrenament.

Si asa mai departe.

Si daca, de dragul argumentatiei, opt porumbei ajung acasa, acestia ar trebui sa fie porumbeii de la boxele 1 la 8.

Daca porumbeii din boxele 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8 si 11 sunt acasa asta inseamna ca porumbelul din boxa 5 a intarziat, iar cel din boxa 11 a venit in timp.

Daca porumbelul din boxa 4 ajunge primul a facut o treba buna, chiar mai buna decat cei din boxele 1,2 si 3. Dupa cateva antrenamente acesta stia care dintre porumbei a ajuns acasa bine si care nu.

Acest lucru era foarte util in a face bani.

CAT DE SERIOS?

Nu stiu cat de mult iei in considerare aceasta abordare, dar daca ai sti cat de bine zboara Jef cred ca vei lua foarte serios in considerare acest aspect.

Personal, si eu notez sosirile porumbeilor de la antrenamente, atat la maturi cat si la pui.

Am observat ca porumbeii foarte buni venau in fata la antrenamentele de la distante scurte.

– Yearlingii care m-au surprins cel mai des au devenit mai tarziu porumbei si mai buni.

– POrumbeii maturi daca au dovedit ca sunt buni in anii precedenti dar care au venit intarziati de la antrenamente, aproape toti au avut un an mai slab.

In mod evident aceste lucruri devin mult mai simple cu ajutorul ceasurilor electronice, dar problema cea mai amre este ca antrenamentele individuale sunt consumatoare de timp.

IN special penru cei care au un loc de munca este aproape imposibil.

Dar pana  urma sportul columbofil este dificil pentru cei care si muncesc.

Columbofilii cun loc de munca norma intreaga pot sa uite de performanta in concursurile cu puii.

E o concluzie dureroasa, dar acesta este adevarul.

IN FINAL

Au oare vreo sansa columbofilii care muncesc sa obtina performante in sportul columbofil?

Binenteles, dar ar trebui sa aibe alte prioritati in afara de concursurile cu puii.

Columbofilii care dispun de timp putin nu ar trebui sa tina mai multi porumbei decat ar putea sa se ocupe si sa se concentreze de concursurile de distanta medie, demifond si mai apoi de concursurile de distante lungi.

Iar presa ar trebui sa aprecieze rezultatele columbofililor care zboara porumbei putini.

Rezultatele profesionistilor care claseaza 30 din 70 de porumbei concurati primesc toata atentia.

Rezultatele unui amator care claseaza 4 porumbei din 4 imbarcati de cele mai multe ori este ignorat.

Este foarte frustrant pentru un amator si chiar pentru majoritatea amatorilor.

Unul din motivele acestei situatii este ca primeaza afacerile. Profesionistii vand porumbei, iar acest atrage vinatorii de comisioane si ajutoarele lor.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere si adaptare: Andrei Bondar

© columbofil.com

Andrei Bondar

www.columbofil.com

Pasionat 100% de porumbei. Am inceput sa am porumbei de la varsta de 11 ani. Incepand cu anul 2011 mi-am schimbat complet directia in ceea ce priveste cresterea porumbeilor, trecand de la porumbeii de agrement (ornament) la porumbeii voiajori. Sportul columbofil cu porumbei voiajori mi se pare cel mai complet, porumbeii voiajori mi-au dat mult mai multe satisfactii decat au reusit porumbeii de agrement in toti acesti ani.

One thought on “In felul sau – Un articol de Ad Schaerlaeckens

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.