Este de-a dreptul distractiv cum in sportul columbofil, campionii, dintre toti columbofilii, sunt acei care sustin ca stiu putin despre porumbei. P de Weerd despre care oamenii credeau ca este un cunoscator, obisnuia sa spuna:

“Cand vine vorba de porumbei cunosc 10 la suta, ceea ce demonstreaza ca sunt o autoritate. Marea majoritate nu cunosc nimic.” Putin arrogant, dar P de Weerd a fost cineva.

Dar asta nu inseamna ca nu exista mari adevaruri.

Unul dintre acestea este ca gritul are o importanta vitala.

Il consider cel mai important supliment. Pur si simplu, porumbeii nu pot concura fara calciu (minerale). De ce oare comerciantii nu fac reclama la grit?

Deoarece este mai greu (kg), greu de manipulat, si mai mult, nu prea se castiga bani din grit.

Pe de-alta parte, comerciantii promoveaza produse de care porumbeii nu au nevoie, dar care sunt profitabile.

“Astfel, ar trebui oare ca in fiecare crescatorie sa existe grit totdeauna?”

Nu, complet gresit.

De ce?

Praful se va depune pe grit si porumbeii nu-l vor mai consuma!!!

Dr. Lemahieu, cel mai bun medic veterinar, acesta atras atentia cat de important este gritul. “ Cand porumbeii sosesc acasa de la o cursa grea si lunga, asteaptai acasa cu grit si mancare si vei vedea ce vor alege mai intai.“ spunea acesta.

Am facu asa, in mod instinctive porumbeii au mancat mai intai gritul.

La fel fac si cei de la protectia animalelor cand vor sa salveze pasari care sunt pe punctual de a muri, le administreaza mai mult calciu.

DE ACEEA

Problemele majore de sanatate pot fi impartite in doua grupe:

Probleme respiratorii

Probleme digestive

Digestia si gritul au de-a face mult una cu cealalta, deoarece porumbul este macinat cu ajutorul unor pietre mai mici. Porumbei “stiu” acest lucru din propriul instinct, astfel ei mereu cauta acele mici pietre.Oameni de stiinta ca si Dr. Lahaye si Dr. Cordieze au realizat odata un mai multe teste.

Unui grup de porumbei nu le-a fost administrat niciun fel de grit timp de cateva luni.

Dupa o vreme au observat ca se hraneau mai putin.

Mai tarziu, cand au primit grit, in mod spontan au inceput sa manance mai mult.

Inainte de aceste teste (cateva luni cu grit putin) greutatea medie ale porumbeilor era de 395 grame.

In timpul testului (cand nu au primit grit), greutatea medie a scazut la 305 grame.

Dupa test, cand porumbeii au primit grit din nou, greutatea lor a crescut la 430 de grame.

FARA PRAF

Un incepator auzise despre importanta gritului si prin urmare avea mereu un borcan plin cu grit in crescatorie. Odata cand am fost pe la el, acesta se plangea ca porumbeii nu mancau grit si mi-a aratat borcanul. “De cat timp ai pus borcanul” l-am intrebat.

A dat din umeri.

“Spala gritul si pune-l din nou in adapost” i-am spus.

Facuse cum i-am spus. Acelas grit la care porumbeii nici mcar nu s-au uitat inainte era din nou apreciat. Cand a vazut acest lucru si-a dat seama ca nu a avut grija de porumbeii sai asa cum era normal sa o faca, in ciuda bunelor sale intentii.

Ideea este ca porumbeilor nu le plac gritul prafuit. Si unde gasesti mai mult praf decat in crescatoria de porumbei?

Concluzia este simpla. Columbofilii ar trebui sa reimprospateze mereu gritul

DE NEUITAT

Nu voi uitat niciodata ceea ce am vazut la Bros De Hoogh in legatura cu gritul, un columbofil care domina in regiunea sa sportul columbofil in ruma cu mult timp. In fata crescatoriei era o terasa din piatra in care arunca gritul ramas. Dupa fiecare ploaie porumbeii mancau lacomi gritul. Se intampla chiar si atunci cand porumbeii se intorceau acasa de la o cursa sa coboare mai intai la grit si mai apoi sa intre in crescatorie. Acelas grit pe care l-au refuzat inainte.

ALTA NEMULTUMIRE

Un alt incepator se plangea de porumbeii sai tineri (puii). Nu se antrenau in jurul crescatoriei, astfel i-a antrenat el. Ce a facut a fost sa-I duca cu masina. Si-a pierdut doua treime din porumbeii sai, dupa cel de-al patrulea antrenament.

Nu este vorba de ghinion, el insusi e cel care trebuie invinovatit.

Niciodata sa nu antrenezi puii care nu zboara in jurul crescatoriei in mod spontan.

Dar ce sa facem cand sezonul este gata sa inceapta si porumbeii inca nu se antreneaza?

Mancare usoara (putine proteine si nicidecum sau poate doar putina mazare) combinata cu o cura te poate ajuta.

In trecut aceasta cura era un tratament impotriva tricomonozei combinat cu Altabactine.

Altabactine a fost ceva fantastic, din pacate nu mai este disponibil, dar medici veterinary buni ar trebui sa fie in stare sa realizeze ceva similar cu acesta. Acei care sustin ca puii care se pierd nu sunt buni, nu-I i-au in serios. Sunt prea multe exemple de porumbeicare s-au pierdut ca si pui datorita unei sanatati precare si care au devenit super porumbei mai tarziu.

Niciodata nu antrena porumbeii care nu se antreneaza singuri in jurul crescatoriei.

NIMIC MAI MULT

Majoritatea columbofililor isi antreneaza porumbeii pas cu pas. De exemplu: 5 km, apoi 8, apoi 12, apoi 15 si asa mai departe.

Nimic gresit cu aceasta aborbare atata  timp cat porumbeii zboara direct acasa. Dar… daca le ia prea mult timp sa ajunga acasa este gresit sa cresti distanta. Data viitoare ar trebui eliberati de la aceeasi distanta pana cand vor zbura direct spre casa. Doar atunci ar trebui sa crescsti distanta.

IN CONCLUZIE

Sanatatea precara este cauza in majoritea problemelor de sanatate in sportul columbofil, aici includem si pierderile.

Cand porumbeii sunt intr-o stare de sanatate buna este greu sa faci greseli.

Cand sunt intr-o stare de sanatate precara este greu sa realizezi ceva bun. Porumbeii care au o sanatate precara se pot pierde chiar si de la antrenamente de la 10 km.

Multi crescatori nu renunta sa cumpere porumbei atunci cand nu sunt buni.

De ce oare nu incearca sa invete cum sa aduca porumbeii intr-o stare de sanatate perfecta mai inati, ma intreb eu cateodata.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere si adaptare: Andrei Bondar

© columbofil.com