Impresii si dezamagiri!

Impresii si dezamagiri!

Daca mergeti la club in ziua desigilarii ceasurilor constatatoare , pentru a fi descarcate in fisierul clasamentului, acelei etape ,veti constata ca o mare parte dintre colegii participanti ,mereu cauta diverse motive, explicand nereusita castigarii locurilor fruntase , la acea etapa ,fiind mereu nemultumiti de evolutia pasarilor pe care le detine.
Tot ei ,de ani buni ,invoca motivul “norocului” , dand vina ,ba pe vantul din fata ,ba pe vantul din spate ,ba pe canicula ,ba pe ploaie ,ba ca s-au intersectat cu alti porumbei ,venind acasa din directii gresite ,dar niciodata nu dau vina pe ei, ca menegeri, ca nu au fost capabili sa ocupe locuri importante in clasament ,sau ca si- au pierdut pasarile. Si asta se intampla an de an cam la toate tipurile de distanta.
Da, este adevarat că vântul uneori va avea o influentă majora, asupra rătăcirii unor păsări.Acele păsări care au luat o directie gresită pentru o vreme, de obicei se întorc acasă după terminarea concursului.Desigur, un porumbel care face o astfel de greseală trebuie să zboare pe o distantă mai lungă, iar aceste minute suplimentare vor reprezenta călătoria mai lungă de parcurs. Este normal să simtiti dezamăgirea atunci când vedeti o pasăre care vine din directia gresită, mai ales când ati fost sigur că pasărea a fost în cea mai bună conditie pentru acel concurs.
Se poate presupune apoi că, dacă ar fi venit din directia corectă, pasarile ar fi putut fi incluse printre câstigătorii premiului.Ce se poate concluziona? – Că rezultatul cursei mai mult sau mai putin va depinde de păsările care iau directia corectă chiar de la începutul cursei – mai degrabă decât de viteza reală de zbur!? Nu poate fi nici o îndoială că cursele sunt mai obisnuite, cu cer senin, vânt slab si vreme normală,in cazul în care succesul unei curse depinde numai de procentul premiului pe care l-ati luat la o anumită sectiune sau alta ? Acest lucru a fost discutat de mai multe ori si nu s-a ajuns niciodată la o decizie reală în materie. Ni se pare că toate acestea sunt strâns legate de capacitatea porumbelului de a se orienta corespunzător, în functie de starea vremii pe care o întâlneste de-a lungul cursei. Desigur, cu vânturi puternice si canicula , cu o atmosferă perturbată, capacitatea de orientare corectă joacă un rol important în rezultate.
O pasăre care este situata în cea mai bună stare fizică posibilă si care are abilitatea de a se orienta corect si repede, trebuie să vină în calitate de câstigător si fără să fie obosită – chiar si cu vânturi adverse! Să stabilim, că capacitatea sa de orientare corectă si rapidă nu poate fi dezvoltată decât dacă pasărea se bucură de o sănătate perfectă si detine în totalitate forta mentală. Este un fapt cunoscut că cu cât viteza va fi mai rapidă, va fi văzut in clasament,un numărul mai mare de porumbei sositi la secunda.!
Un porumbel intr-o forma fizica buna si cu o orientare buna , poate parcurge pana la 1000 de kilometri intr-o singura zi, fara oprire. Aproape 90% din porumbeii porniti in cursa reusesc sa ajunga la capatul ei in urmatoarele zile. Dar cum reusesc porumbeii sa isi gaseasca de fiecare data casa? Sistemele de orientare ale porumbeilor sunt variate si complexe. Porumbelul voiajor este ca o busola vie. Se poate orienta in spatiu dupa pozitia soarelui, dar si dupa campul magnetic. Daca afara este innorat si nu poate vedea soarele, pasarea navigheaza dupa campurile magnetice ale pamantului. Porumbelul are abilitatea de a percepe poli magnetici ai Terrei. Studii efectuate pe porumbei au oferit si explicatia. In creierul porumbelului, in zone bine vascularizate si inervate, au fost descoperite cristale fine de magnetita. Aceste cristale se orienteaza dupa campurile magnetice ale Pamantului si transmite informatiile nervilor din jur. Da, putem spune ca porumbelul are o busola in cap.
Insa, in cea mai mare parte a timpului, cand cerul este senin, porumbeii se ghideaza dupa pozitia soarelui. Sincronizarea ceasului biologic intern cu pozitia soarelui in acel moment ii ofera pasarii informatii detaliate asupra locului in care se afla. Unii cercetatorii spun ca porumbeii au vazul atat de bine dezvoltat incat pot sa vada stelele, in zilele lipsite de nori. Fara indoiala, pe timp de noapte, stelele sunt cele care ghideaza drumul gingasului porumbel.
Porumbeii pot percepe lumina polarizata si ultrasunetele, care contribuie la crearea unor harti mentale, alaturi de celelalte abilitati de mai sus.Unele voci spun ca porumbeii navigheaza prin memorarea peisajului peste care trec. Fara indoiala vazul le este de mare ajutor pasarilor, insa este imposibil ca memoria sa fie atat de eficienta la o pasare cu un creier atat de mic. Ba mai mult, porumbei carora li s-au atasat ochelari de sticla mata, au reusit sa ajunga la destinatie in pofida handicapului atribuit.Mirosul este un alt factor care vine sa sustina incredibila capacitate de orientare a porumbeilor. Cercetari moderne arata ca porumbeii isi construiesc harti olfactive. Ei recunosc si memoreaza mirosurile familiare: fructe, insecte, flori pe care le-au consumat de-a lungul calatoriei. Intr-un experiment efectuat pe aceasta tema, unor porumbei le-au fost sectionati nervii olfactivi. Ei nu au mai fost capabili sa ajunga acasa, asa cum au facut-o inainte de aceasta interventie.
Cercetarile care se fac in acest moment in laboratorul doctorului Kreithen sunt focalizate pe intelegerea mecanismelor senzoriale implicate in procesele de navigatie, migratie si orientare a pasarilor.
Capacitatea de orientare a porumbeilor este un element de baza in studiul comportamentului de orientare. Aceasta capacitate de orientare a porumbeilor voiajori le permite acestora sa se intoarca acasa chiar si atunci cand sunt lansati din cele mai necunoscute locuri. In multe cazuri s-a constatat ca porumbeii au nevoie de foarte putin timp pana isi aleg corect directia de zbor catre casa. Chiar si atunci cand vederea le este obstructionata porumbeii lansati de la o distanta de 160 de km de casa pot alege drumul spre crescatorie. De asemenea, se pare ca un porumbel bun poate ajunge acasa si pe jos, de la o distanta de pana la 0,4 km.
Mecanismul de navigatie care are un rol important in comportamentul de orientare al porumbeilor voiajori nu este nici la aceasta ora foarte bine cunoscut. Porumbeii de curse pot auzi (distinge) infrasunetele mai jos de 3 perioade pe minut (0,05 Hz). De asemenea, ei pot detecta simularile de laborator ale variatiilor Doppler ale semnalelor infrasonore, indicand in acelasi timp practibilitatea folosirii variatiilor Doppler in localizarea directiei si a lungimii de unda a sunetelor emise in spatiu.
Senzorul de traducere folosit in detectarea si diferentierea infrasunetelor de joasa frecventa la porumbei nu este cunoscut la aceasta ora. Cercetarile de laborator au mai explicat posibilitatea ca la porumbei sa existe la nivelul auzului o capacitate de a detecta infrasunetele. De asemenea, orientarea la porumbei mai poate fi explicata si prin capacitatile lor vizuale. Porumbeii voiajori au capacitatea de a detecta lumina cu o lungime de unda de la 305-750 nM, 305-400 nM, acestea fiind lungimile de unda ultraviolet, invizibile vederii umane. Vederea lor le permite sa distinga imagini in spectrul ultraviolet.
De asemenea, polarizarea luminii reflectate de atmosfera are anumite forme directionate pe care oamenii nu le pot vedea usor, dar pe care anumite insecte, precum albinele, le folosesc la orientarea lor. Porumbeii voiajori pot, de asemenea, detecta schimbarile in axele de liniaritate a luminii polarizate si le pot folosi la orientarea lor. Studiile de determinare a mecanismelor fiziologice ale porumbeilor asupra viziunii luminii polarizate sunt la aceasta ora obiecte de studiu in laborator.
O alta cale de studiu si investigatie de laborator se refera la sensibilitatea porumbeilor la vibratiile Pamantului. Rezultatele obtinute la testele facute in acest domeniu arata ca porumbeii sunt mult mai sensibili la vibratiile Pamantului si variatia campului magnetic al acestuia decat oamenii, acestia fiind capabili sa distinga vibratii de o frecventa mult mai joasa. Ei pot detecta cu usurinta si evenimentele geofizice care au loc zilnic pe Pamant, cum ar fi de exemplu cutremurele usoare, dar pe care oamenii nu le simt.
In prezent, in laboratoare sunt folosite o multitudine de tehnici de studiu, de la testele electrofiziologice la testele exterioare de zbor, pentru a studia sistemele senzoriale implicate in procesul de navigatie al animalelor si pasarilor.
Aptitudinile sportive ale porumbeilor, exprimate prin orientarea buna in spatiul aerian, dorinta ardenta de reintoarcere la voliera, sunt insusiri calitative care se mostenesc, matricea lor ereditara fiind intiparita si controlata de una sau mai muilte perechi de gene. Noi efectuam numeroase imperecheri intentionand si sperand mereu sa reproducem un caracter localizat pe genele unor cromozomi ale unor generatii parentale, parinti, bunici, etc performeri in concursuri notabile columbofile. Cu alte cuvinte, ne straduim sa reproducem caracterul respectiv aflat in zestrea ereditara al unui stramos si sa-l transmitem la urmas.
Porumbelul reprezinta un mister iar cunoasterea lui este o adevarata speranta a imposibilului. Vom putea sa cunoastem acest complex biomecanism?
Nu vom reusi sa cunoastem reactiile porumbeilor, pe timpul zborului, manifestarea lui in contact cu diferiti stimuli externi- particularitatile reliefului: munti, dealuri, ses, rauri, constructii, sosele, etc, fenomene meteorologice, oscilatii de camp magnetic, etc.
Reusita innaripatilor se datoreste scoartei cerebrale care ajunge la un grad ridicat de complexitate, calitate verificata si demonstrata in cadrul experientelor de laborator. Porumbelul are doua conduite adaptative, una ” instinctiva” mostenit in evolutia sa milenara si o conduita careia ii este specifica ”invatarea” pe parcursul vietii sale individuale. Da, porumbelul are capacitate de a invata din experientele sale pe timpul zborurilor, in concursuri, antrenamente, etc. Cred ca in periplul sau aerian ne este chiar superior, iar deciziile pe care le ia sunt mai bune decat cele pe care le-am lua noi daca ne-am afla in situatia lui. Ne este superior si prin particularitatile ” native” cum sunt: analizatorul optic, la o 100 m inaltime campul sau vizual se mareste pana la 20 km, exista si scrieri care acorda credibilitate simtului olfactiv, rafinamentul simtului magnetic puternic influentat si perturbat de oscilatiile campului magnetic ce survin in timpul cutremurilor. El are sensibilitatea anticiparii miscarilor seismice.Indiferent in ce directie ne zburam porumbeii ei vor gasi, unii mai devreme, altii mai tarziu, locul volierei si al cuibarului.
Pastratrea acelorasi culuoare de zbor in mod indubitabil conduce la rezultate sportive superioare, bineinteles daca conditiile admosferice sunt aproximativ ,prielnice,sa nu intervina catastrofe si organizarea concursului sa fie buna. Schimbarea directiei de zbor, ( cum au obiceiul anumite cluburi , sa schimbe an de an programul rutelor),conduce la rezultate mai slabe.Intuitia este un proces de cunoastere bazat pe o alta metoda decat cea a mintii logice, opusa si superioara ratiunii. La porumbei, reprezinta un proces de deducere nemijlocita a sensului de zbor. Dar atentie, nu singularizati acest proces, pentru ca el se combina cu celelalte componente pe care le-am prezentat ca paradigmele comportamentului inteligent. Porumbelul nu poate fi simplificat la o formula sau un coeficient de inteligenta calculat matematic, este o entitate neurodinamica vie cu reactii proprii extrem de variate si complexe in fata realitatilor intalnite in mediul inconjurator.
Rătăcind din linia lor de zbor,aceste păsări pur si simplu nu îsi pot folosi abilitatea de a se orienta corespunzător deoarece nu erau în stare bună, la momentul eliberării lor. Putem concluziona că, într-o cursă rapidă, o pasăre care este în stare proastă are sanse bune să se piardă pe drum. Dacă o astfel de pasăre ar fi fost pe drumul cel drept, ar fi putut termina cu usurintă concursul , în premii – dar, din cauza greselii pe care a făcut-o, în orientarea corectă, va fi întârziat în timp, nemai avand sansa sa fie inclus in clasament.
Sunt si pasări care îsi pot pierde starea ( conditia), în masina de transport, dar poate pierde si această conditie pe drumul spre casă! Starea unei păsări la un moment dat, poate să se învârtă de la “bună” sau “rea”, iar motivul pentru care pasărea îsi pierde aceasta calitate, se atribuie faptului că starea păsării nu este tot ce ar fi putut fi. Este foarte probabil ca toti porumbeii care au terminat cursa fiind inclusi in clasament, să fie recunoscători pentru starea si forma lor la finalul concursului. Porumbeii buni în posesia tuturor facultătilor lor vin în fată în toate conditiile de vant si vremea, indiferent dacă zboară în grup sau nu. Totusi, trebuie să acceptăm faptul că atunci când vântul este împotriva lor, abilitatea de a se orienta corect si rapid este singurul motiv pentru succesul lor. Puterea vointei si rezistenta, joacă întotdeauna un rol important în reducerea timpului necesar pentru distanta care trebuie acoperită.
Vremea cu un vant slab, rareori vor provoca o pasăre sa vina acasă din directia gresită, având în vedere faptul că, atunci când cursa este dominata cu un vânt din fata si lateral, de regulă păsările vor intra pe drumul gresit. Opusul, este adevărat atunci când vântul se întâmplă a fi un “vânt din spate” … păsările vor zbura într-o grămadă ( stol) si aici sansele de a castiga un premiu, pasarile care intradevar sunt bune ,avand cele trei calitati ” viteza ,orientare si rezistenta ” sunt foarte limitate , intrucat in aceste conditii ,au mare sansa sa castige chiar si pasarile nepregatite corespunzator si care nu au totusi aceste calitati de baza ( esentiale) , deoarece toate păsările vin din aceeasi directie ,intrun stol compact.Multi crescatori ,se lasa pacaliti de astfel de porumbei ,care cu o orientare slabă să se tină de stol, apoi, în apropierea casei, atunci când începe să recunoască împrejurimile, să-şi mărească ritmul.
Aceşti porumbei pot obtine locuri fruntaşe, însă în realitate ei sunt stolari, fără nici o valoare de reproductie si sportiva.
Problemele lor devin evidente odată cu creşterea distantei de zbor, atunci când stolurile se rup mai devreme. Căutati porumbei care vin bine în concursurile pe distante mai lungi si în conditii neprielnice din punct de vedere meteorologic.
Una dintre cele mai mari provocări este de a găsi porumbei care să aibe în egală măsură cele trei trăsături: viteză , orientare şi rezistentă. Trebuie totusi să retinem mereu că cea mai talentată si cea mai bine conditionată pasăre va fi aceea care va ajunge acasă mai întâi.Aceste pasari posedă mai multă initiativă, mai multă vointă si mai multă rezistenta si având în vedere faptul că toti vor veni din aceeasi directie, se poate concluziona că ei nu au gretit drumul spre casa si s-au orientat în mod corespunzător.
Din discutia de mai sus, se poate observa cu usurintă că directia vantului si intensitatea , uneori va avea o influentă asupra rătăcirii unor păsări, care ar putea fi într-un declin conditionat, pentru o perioadă scurtă de timp. În astfel de cazuri, se poate spune sau nu,ca responsabile pentru rezultatele nefericite,sunt directia si intensitatea vantului ,sau probabil că soarta este de vină, (deoarece poate lipsi complet) sau, pasarea nu poate si nu este capabila să se adapteze singură la viteza de zbor si orientare, care a dat nastere în mod firesc,la greselile făcute în timpul cursei!?
Si totusi ,asa cum am spus ,la unii crescatori ,rezultatele de ani de zile sunt slabe ( cu toate ca au facut achizitii valoroase , de la crescatori renumiti in materie ,fiind exprimate in pedeegree),si pe distante scurte si pe distante lungi .- Este o chestiune de defectiuni fizice la porumbei , sau rasa nu este corespunzatoare ,sau porumbeii nu sunt intretinuti, antrenati corespunzator , sau sufera de anumite boli pe care crescatorul nu stie sa le indentifice si nici nu stie cum sa-i trateze si, dacă da, care sunt cauzele esecurilor permanente ?- Exista posibilitatea de a gasii solutii!
Eu pot spune ca nu stiu care porumbel este bun dupa aparente ,doar intuiesc ,in schimb pot spune care porumbel nu este bun ( necorespunzator ) , sau ce deficiente are !
Am avut ocazia sa vad la unii crescatori ,pasari care la mana aratau impecabil ,cu muschi elastici si usori ,dar uitandu-ma la aripa ,am constatat a doua zi dupa concurs ,ca aripile nu aveau suplete ,nu erau flexibile si asta se intampla de fiecare data dupa terminarea concursului, iar multi aveau penele rigide si daca incercam sa le arcuiesc usor,intre degetul mare si aratator ,aveau tendinta sa se rupa , iar ultimile trei pene din aripa de zbor ,nu se vedea fanta ( aerisire) intre ele si spre surprinderea mea ,acelasi defect ,il aveau mai multi porumbei.
Tot asa ,am avut ocazia sa vad la alt crescator cu rezultate slabe care afirma ca are porumbei numai de distante lungi, peste 900 km. ,porumbei,veniti de la concurs, cu toate ca distanta nu era prea mare ( in jur de 600 km. ) ,pasari intarziate si extrem de obosite ( epuizate), cu o greutate corporala slaba ,muschi secati si de culoare albastru – liliachiu,iar privirea ( ochii) , fara voiciune.!
Da ,este normal ca un porumbel care este epuizat sa fie slab si sa manance putin, insa aceasta situatie trebuie sa se schimbe repede. Deja dupa cateva zile ar trebui ca porumbelul sa aiba un apetit mai mare si ar trebui sa isi recapete greutatea. Daca acest lucru nu se intampla porumbel este “terminat” asa cum spun columbofilii, ceea ce inseamna ca intreaga lui cariera a cam luat sfarsit.
Atunci cand porumbeii se intorc acasa epuizati, ochii lor sunt lipsiti de stralucire, insa si in acest caz cat de curand ei trebuie sa isi recapete stralucirea si sa fie ageri, daca nu… va fi un porumbel fara viitor. Bineinteles ca acest lucru nu ii afecteaza potentialul de reproducator.
Porumbeii care au suferit mult in timpul zborurilor au muschii din jurul sternului de culoare albastru inchis si carnea este putin inchisa la culoare Pasarile vor fi considerate recuperate de abia cand muschii din jurul sternului devin roz. Totusi ar mai fi o remarca in cazul unor asemenea porumbei: se poate intampla ca ei sa fie refacuti din punct de vedere fizic, dar nu vor mai fi in stare sa obtina locuri de top pentru ca si-au pierdut “increderea de sine”. Ceea ce trebuie facut este sa incepi sa ii antrenezi din nou, pe distante scurte, pentru a le intari increderea in posibilitatile lor de buni zburatori. Adesea se intampla ca acest efort din partea noastra sa fie recompensat pe masura.
Puterea de recuperare, difera de la un porumbel la altul. Unii porumbei se recupereaza foarte repede, altii nu vor mai fi niciodata la fel de buni precum au fost inainte.Am intrebat ce sistem de recuperare foloseste la porumbeisi am constatat ca nu stia nimic ,despre recuperare ,facand si afirmatia ” ca un porumbel bun ,trebuie sa vina si cu apa ,paie si bataie ” lucru complect eronat si gresit.! Apoi am intrebat despre modul de selectie si inmultire a porumbeilor ,ce metoda foloseste, constatand ca si la acest capitol este ” paralel”, spunandu-mi ca nu-si pierde vremea cu ei ,lasandu-i sa se imperecheze cum vor ei!
Am incercat sa-i explic ca este o alegere riscanta ,exceptia avand două lucruri. Ori detii doar porumbei buni reproducători ori, stii că sacul cu noroc s-a spart deasupra ta.Deci, împerecherea la liber nu este indicată dacă nu esti sigur de calitatea reproducători lor tăi.Poti alege această variantă doar dacă nu ai dubii în ceea ce priveste efectivul tău.
Am avut rabdarea sa-i explic si alte metode de împerechere a porumbeilor , cum ar fi cea prin încrucisare.Explicandu-i ca incrucisarea este pasul următor consangvinizării. Această metodă aduce „la viată ” un porumbel consangvin.Cel mai bun motiv de a folosi încrucisarea este acela de a împrospăta sângele dintr-o crescătorie. Există si alte motive care au condus la reproducerea puilor exceptionali, dar acestea se întâmplă mai rar.
Dacă ar fi să citim pe net toate articolele, observăm că multi “ASI ” s-au născut din încrucisări. Dar ce păsări au fost încrucisate ? De multe ori nu suntem atenti la detalii esentiale. De obicei când citim că prin încrucisare s-au reprodus pui exceptionali luăm de bun că doar asa vom reproduce pui buni. Însă câte articole se dezbat pe acest subiect de atâtea ori se specifică faptul că păsările respective au fost crescute în consangvinitate sau fac parte din linii consangvine.
Concluzia ce se poate trage este că sansele de a reproduce super pui prin încrucisarea porumbeilor consangvini sunt mai mari decât în cazul porumbeilor care nu sunt reprodusi prin consangvinizare.
Apoi am incercat sa-i dau mai multe informatii despre împerecherea în linie,pe care multi dintre noi contestă eficienta acestei metode crezând că nu e îndeajuns de bună pentru a reproduce porumbei buni. Însă, eu cred că este înteleasă gresit de multă lume si îmi permit să spun că de aceea nu dăm credibilitate rezultatelor obtinute tot noi argumentând că este vorba de hazard. După nume ar trebui să ne dăm seama de scopul pentru care a fost creată. Împerecherea în linie este folosită pentru a-ti crea o linie de porumbei. Aceasta înseamnă împerecherea în familie, părinte- copil timp de mai multe generatii tinând cont ca porumbelul fondator sa fie prezent în fiecare pereche efectuată. De exemplu, dacă avem o femela si un mascul splendid îi folosim ca fondatori ai unei linii. În prima fază îi împerechem, apoi pe fiecare îl împerechem cu puii săi timp de mai multe generatii.
Cand am ajuns la cea mai controversată metodă, consangvinizarea, a refuzat sa accepte ideea , incercand sa-l fac sa inteleaga ca dacă vrem să ne fondăm propria rasă sau linie, atunci consangvinizarea este solutia de care avem nevoie.onsangvinizarea fixează calitătile dar si defectele unui porumbel. Pentru asta trebuie avută grijă la selectia porumbeilor.
I-am argumentat ca pentru consangvinizare se selectează porumbeii cel mai bine dezvoltati, cei mai sănătosi,cei mai bine clasari in topul clasamentului,porumbei care provin din familii bune reproducatoare sau buni sportivi,cu performanta 2…3 ani ,remarcabila , mai simplu am putea spune doar porumbeii din categoria „cei mai”.
Aceasta este doar o metodă, rezultatele vor fi în functie de cum este ea folosită. Pentru asta trebuie sa stim două lucruri:
Consangvinizarea trebuie efectuată doar cu păsări de calitatea I. Dacă consangvinizezi păsări medii, vei dezvolta o linie care va reproduce doar păsări medii ceea ce nu este rezultatul scontat.
Al doilea lucru ce trebuie stiut este că trebuie să ne impunem o limită. A se evita consangvinizarea după mai mult de 7-8 generatii. Continuarea va duce la motivul pentru care nici nu vrei să o folosesti. După cum îmi place să spun, ce-i mult strică.
Daca cineva doreste sa reproduca o linie proprie, fara sa doreasca introducerea de sange strain, atunci recomanda imperecherea intre rude cat mai indepartate. Dar daca are un numar redus de porumbei in crescatorie, acest lucru nu poate fi realizat mult timp, pe de o parte datorita cresterii gradului de consangvinizare, iar pe de alta parte deoarece selectia nu este, poate, foarte riguroasa. Cu toate ca aceste imperecheri sunt bune pentru reproducerea unei linii, ele au un efect negativ privind mentinerea calitatii acesteia.
Consider ca in cresterea porumbeilor voiajori ori folosim imperecheri inrudite foarte stranse prin incrucisarea unor rude foarte apropiate, ori mai bine nu folosim consangvinizarea. Nu consider imperecherile dintre rudele indepartate ca fiind importanta pentru multiplicarea genelor valoroase ale unui individ, deoarece nu determina acumularea genelor valoroase ale unui individ la urmasi, chiar daca acestia inca mai pastreza o vitalitate acceptabila. Exista si exceptii, dar majoritatea cazurilor se conformeaza acestei tendinte.
În urma acestei prezentări ne aflăm din nou în dilemă în ceea ce presupune selecţia porumbeilor de reproducţie, căci din cele arătate mai sus am văzut că sunt porumbei de reproducţie excepţionali şi printre cei consangvini şi printre cei obţinuţi din încrucişări. În acelaşi timp trebuie spus că în ambele grupuri se află un număr şi mai mare de porumbei lipsiţi de valoare. De aici trebuie să tragem concluzia că singurul lucru care contează în selecţia porumbeilor voiajori este vitalitatea, dar cel mai greu este faptul că toate caracteristicile legate de vitalitate sunt caracteristici nevăzute, care pot fi doar intuite, dar niciodata stabilite cu exactitate.
Din acest motiv, un rol foarte important în selecţie revine “coşului”, acesta fiind indispensabil. Când spun indispensabil recunosc că “coşul” are un rol important în selecţie, dar trebuie să ne ferim de a cădea în iluzia că deţine rolul de “selecţioner absolut”, căci şi “coşul” prezintă o serie de disfuncţionalităţi, cu toate că el este “selecţionerul” care se apropie cel mai mult de principiul selecţiei naturale care se bazează pe vitalitate.
Una din disfuncţionalităţile sale este că niciodată nu se va şti exact ce s-a întâmplat în realitate cu porumbeii pierduţi sau întărziaţi. Se poate ca aceste fapte să se datoreze numai unui ghinion sau a unor factori vitregi. Un inconvenient mult mai mare al “coşului” constă în faptul că valoarea unui porumbel, arătată prin performanţele obţinute, se compune din două componente. Prima componentă este dată de valoarea genetică deţinută de acel porumbel, care este singura capabilă să asigure în continuare reproducerea unor exemplare valoraose. Cea de-a doua componentă, dar care nu este deloc neglijabilă, este condiţionarea de care a beneficiat acel porumbel din partea crescătorului cu ocazia angajării sale la concursuri. Aceasta, în multe cazuri poate fi hotărâtoare, acoperind multe din lipsurile prezentate de componenta genetică. Totodată există şi situaţii inverse, în care un porumbel cu o componentă gentică valoroasă este anihilată de o proastă condiţionare. Nu puţine sunt cazurile când mari campioni sunt foarte slabi reproducători, şi zburători mai puţin valoroşi sunt reproducători extraordinari.
Nu puţine sunt cazurile când sunt achiziţionaţi campioni, dar urmaşii lor obţin la zbor rezultate foarte slabe sau invers.
O anomalie şi mai mare în selecţia făcută de “coş” apare atunci când se compară numai porumbei ai aceleiaşi crescătorii, care au beneficiat, evident, de aceeaşi condiţionare. Şi în aceste cazuri sunt numeroase situaţii, când foarte buni zburători sunt reproducători mediocri şi zburători mai puţin buni sunt reproducători valoroşi.
Deci şi din aceste prezentări observăm că “coşul”, cu toate că este cel mai important factor în selecţia porumbelului voiajor, nu trebuie urmat orbeşte, în multe cazuri el vorbindu-ne în parabolele unui profet, care tocmai din acest motiv trebuie, cu mare atenţie, interpretate.
La urma urmei, tot vitalitatea, aceste calităţi care nu se pot palpa sau vedea, sunt diferenţa majoră dintre un Campion şi un porumbel “de duzină”.
Conform concepţiei Dr. J. C. BOM, există trei tipuri de vitalitate:
– Vitalitate generată prin consangvinizare, datorită unei selecţii riguroase.
– Vitalitate generată de încrucişare.
– Vitalitate temporară, care se manifestă prin forma sportivă de moment. Forma sportivă fiind o stare de super-sănătate, care se manifestă în mod oscilant şi este generată de condiţionare şi bioritm.
Dr. J. C. BOM consideră că cel mai valoros tip de vitalitate este cel generat prin consangvinizare, deoarece practica a demonstrat că, de obicei, cu un zburător bun, obţinut în consangvinitate, se ajunge mai departe în domeniul reproducţiei decât cu unul la fel de bun obţinut prin încrucişare, cu toate că sunt o serie de exemple de buni reproducători care proveneau din încrucişări.
Totodată trebuie avut în vedere că într-un individ apar simultan toate cele trei tipuri de vitalitate. Aici vor fi unii tentaţi să mă contrazică, că nu poate apare într-un singur individ şi vitalitate generată de consangvinizare şi vitalitate generată de încrucişare. Totuşi acest lucru există, iar pentru aceasta trebuie să analizăm ce înseamnă consangvinizare şi ce înseamnă încrucişare. Dacă privim lucrurile în mod simplist, consangvinizarea constă în împerecherea de indivizi înrudiţi, iar încrucişarea, împerecherea de indivizi neînrudiţi, în mod exact, prin consangvinizare înţelegându-se împerecherea a doi indivizi, care sunt mai îndeaproape înrudiţi, decât înrudirea medie existentă în acea populaţie. Dacă analiză aceste aspecte aprofundat, ajungem la concluzia că la consangvinitate, indivizii fiind înrudiţi, în genotipul celor doi parteneri se vor întâlni mai multe gene identice (căci provin de la unul sau mai mulţi stămoşi comuni), ceea ce va duce ca în genotipul descendenţilor multe din perechile de gene să se găsească în stare de HOMOZIGOŢIE. În momentul când se reuşeşte o fixare în stare de HOMOZIGOŢIE a cât mai mulţi LOCUŞI de gene, care generează caracterele cantitative, generatoare da vitalitate, care au drept consecinţă apariţia de urmaşi valoroşi, în limbajul columbofil se vorbaşte de o rasă pură. Totuşi nu trebuie neglijată o anume variabilitate în cazul caracterelor neesenţiale, care variabilitate este manifestată în starea de HETEROZIGOŢIE a acestora, ce aduce un surplus de vitalitate.
Deci dacă disecăm problema, în cazul LOCUŞILOR, unde se obţine stadiul de HOMOZIGOŢIE, putem vorbi de consangvinizare, iar la cei unde se obţine stadiul de HETEROZIGOŢIE, putem vorbi de încrucişare. În acelaşi mod se prezintă şi lucrurile la încrucişare, vorbind din punctul de vedere anterior. Deci şi aici se vor obţine un număr de LOCUŞI în stare de HOMOZIGOŢIE cât şi un număr în stare de HETEROZIGOŢIE. Abordând problema în acest fel, observăm că în orice împerechere, fie că este consangvinizare, fie că este încrucişare, privite în mod simplist, de fapt avem de a face simultan cu ambele, atât cu consangvinizarea cât şi cu încrucişarea.( pentru mai multe detalii, cititi cartea ” MAESTRII VAZDUHULUI, DE STANCIU TIBERIU ” – la cap. Genetică şi Vitalitate ) si (” REBUSUL ZBURATORILOR- de ALFONS ANCHER )
Aceasta este şi explicaţia că se întâlnesc reproducători foarte valoroşi, atât printre porumbeii consangvini, cât şi printre porumbeii proveniţi din încrucişări.

De curand ,am fost invitat acasa la un crescator local ,care si el la fel ca ceilalti ,face achizitii de sute de euro anual si totusi, rezultatele ,sunt slabe ,dar foarte increzator in ” hartiile cumparate ” ( pedeegree) . Era ora cand puii erau lasati afara sa zboare si sa se antreneze. La un moment dat s-au format ca stol ,zburand inalt ,departe de crescatorie. Din stol ,cativa pui ,s-au desprins ,zburand separat de stol.
Indignat si parca rusinat de situatie ,spune : “uite prostii ,s-au desprins de stol ,argumentand ca acestia sunt victime curate pentru rapitoare ” ,abea astept sa- identific si sa le rup gatul ” – afirma acesta !
Am zambit si i-am spus: ” Acelor porumbei cărora nu le place zborul în stol cu sigurantă vor fi primii care ies din stol la lansare. Acestia sunt porumbeii de care avem nevoie, cei care sunt capabili să înfrunte singuri conditiile grele si pericolele la care se expun.
Cea mai bună modalitate de-a antrena puii este cea în care sunt eliberati singuri. Da, ne costă timp dar doar asa ne asigurăm că nu vom păstra puii care au instinct de turmă. Cei mai prosti vor urma stolul si asa cu ajutorul celor buni ajung si ei acasă. Nu avem nevoie de astfel de porumbei ” stolari”!- m-a privit mirat,spunand ca in treizeci de ani de activitate ,nu stia asa ceva !?
Nu pot sa inteleg pe anumiti crescatori care practica acest sport ,de mai bine de treizeci ,sau patruzeci de ani si nu au reusit sa obtina performante ,nici la distante scurte si medii ,nici la distante lungi!? Nu au facut altceva in toti acesti ani ,decat sa cumpere sau sa reproduca aceeasi porumbei ,fara nici o valoare sportiva. Au renuntat categoric,la categoriile de viteza si demifond si… ,chipurile, s-au axat pe frumoasa si neegalabila categorie de maraton,unde ,din lipsa conostintelor neacumulate in toti acesti ani ,bajbaie ,multumindu-se totusi ca au porumbei veniti de la 900, 1000 km , cu un punctaj slab si la nivel judetean , neantelegand ,ca mai este si un campionat National!
In toti acesti ani ,nu au fost capabili sa descopere in crescatoria lor ,unul sau mai multi porumbei din care sa-si formeze o familie , ba mai mult de atat ,in toti acesti ani ,nu au invatat cum sa exploateze un porumbel sa prinda mai multe categorii . Daca incerci sa le explici ceva ,despre recuperare,pregatirea porumbeilor pentru concurs ,sau despre modalitati de reproducere ,sau despre identificarea anumitor boli si tratamentul optim folosit ,poate te asculta ,dar …metodele lor paguboase ,sunt cele mai bune si megr din esec in esec!
Am incercat si prin intermediul acestui site sa postez anumite materiale ” orientative “, din care daca le pui cap la cap ,ai posibilitatea sa-ti formezi o idee dupa care, daca ti se potriveste ,o poti aplica , acelasi lucru o face si Andrei Bondar ,postand diverse materiale ” orientative” si am ajuns la concluzia ,ca pentru multi ,foarte multi crescatori ,aceste materiale sunt fara importanta, bazandu-se pe teoriile lor .! Am incercat si personal sa stau de vorba cu mai multi crescatori , unii au inteles ( si rezultatele se vad ) iar altii ,au ramas la acelasi stadiu de acum treizeci sau patruzeci de ani ,cu o gandire rigida si ce este mai tragic ,cu o rautate si aroganta meschina,afirmand convingator, ca ” EI” le stiu pe toate!

Ultimile comentarii
  1. lolik2001 20 iulie 2017
  2. maftei ovidiu 23 iulie 2017
  3. Clau 23 iulie 2017

Lasă un răspuns

Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii si cu politica de utilizare a cookie-urilor. Afla detalii aici

Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții media sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de media sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Setările cookie pe acest website sunt setate astfel încât să vă ofere cea mai bună experiență posibilă.

Închide