Cand scrii despre porumbei, oamenii te considera un fel de specialist. Intr-o perioada scurta de timp am primit:
– O intrebare despre hranire (ce cunosc despre hranire).
– O cerere sa realizez un desen cu crescatoria ideala (care defapt nu exista).
– O intrebare de la un crescator belgian necunoscut, sa-i trimit medicamente pe care nu le putea cumpara in tra sa, cat mai curand posibil(!), si imi va plati mai incolo (foarte dragut din partea lui).
– O cerere pentru femele foarte bune ca reproducatoare (se poate intreba ceva mult mai stupid de atat?).
– O scrisoare de la, n-o sa ghiciti niciodata, Nagorno Karakach.
Sa fiu sincer, nu prea primesc scrisori din zona respectiva. Cred eu, pentru ca nu prea am fani pe acolo. Asa ca atunci cand gasesti o scrisoare cu o stampila neobisnuita in corespondenta, ai parte de un mic soc. Era un apel de la un asa numit Vladimir, era scrisa intr-o germana incalcita.
Vroia sa stie tot ce se poate sti despre vitamine si medicamente pentru porumbei, si depsre Delbar. “Bitte, Bitte, Danke, Danke” a scris acesta. A mai adaugat: “Sie wohnen in Paradeis, Ich in die Helle (Tu traiesti in paradis, eu traiesc in iad)”, l-am citat exact, ca sa nu fiu acuzat ca folosesc o germana proasta. Nu stiam cum sa-I raspund omului, ce ai putea sa-I spui cand ti se spune ca locuiesti in paradis, iar tu nu esti sigur de ceeea ce inseamna acest lucru.
PARADISUL?
Un paradis?
Un paradis cu o multime de blocaje in trafic, frauda, crime si furturi de porumbei. De unde o fi inteles el acest lucru. Nu de la televiziunea noastra, pentru ca nu el nu are acces la canalele nostre acolo. Si nici nu ar fi cunoscut de la niste doamne stabilite in tara lui. Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic impotriva celor de culoare, sau cu atat mai mult impotrica doamnelor Orele pe care le-am petrecut in obtinerea unui broz cat mai bun, sunt la fel de multe ca si noptile in care am avut visuri cu femei.
De exemplu cand ti se fura mobila si politia nu face nimic, dar iti da o amenda pentru ca nu ai semnalizat cu mana in timp ce te plimbi cu bicicleta pe un drum linistit, apoi mai este urmatorul, in afara de o pisica diabolica a vecinilor, o durere continua la genunchi si un abonament pentru un sezon la PSV Eindhoven (un club de fotbal olandez), sa-l iau de pe inima. Cum sa locuiesc in paradis?
Asa ca Vladimir avea intrebari despre vitamine si medicamente pentru porumbei, si despre Delbar. Ar fi trebuit sa cunosc totul despre acestea. Totusi am unele indoieli ca as sti totul. In ultima vreme companiile farmaceutice au aparut pe la stiri intr-o maniera negativa. GP ofera antibiotice pra usor, mai mult achizitionam vitamine care nu au niciun efect. Daca sunt atate de multe dubii in ceea ce priveste sanatatea umana, ce sa mai vorbim de de sportul columbofil? Daca ma intrebi pe mine, “al nostru rus”, nu ar trebui sa te ingrijorezi daca nu cunoaste multe despre medicamente si vitamine.
CINIC
Dar Delbar?
Nu-mi venea sa cred ceea ce citeam. Nu a fost Delbar parte dinistorie pentru o lunga perioada de timp? Am reputatia de a fi cinic, nu este oare determinat un om sa devina cinic?
In februarie 2008, “Bonsi” au fost vanduti ca si crema a sportului columbofil in Antwerp. Doar pentru suma de bani platita de unii straini pentru un SINGUR porumbel cu pedigree, puteau cumpara toti “Bonsi” de la toti campioni pe acel site. Sau o fi adevarat ca doar puii de primava din “De Kleine Dirk”, “De Figo” si “De Kannibaal” sunt capabili sa reproduca pui de calitate?
Binenteles ca crescatori ca si Koopman si alti au porumbei de calitate, poate chiar foarte buni, dar … nu numai ei .
De exemplu Rauw Sablon, in top pentru ani intregi dar necunoscut pana de curand. Oricum, dupa putina reclama in presa, oameni din intrega lume da u o gramada de bani pentru porumbeii sai.
UN ALT EXEMPLU
Am sa va arat ce am vrut sa spun prin exemplu “AS”-ului de la van de Velde, un porumbel care este deseori descris ca si “cel mai bun porumbel la distante mijlocii din toate timpurile”. Aceasta afirmatie nu spune prea multe, sunt deja o multime de porumbei ”cei mai buni la distante mijlocii din toate timpurile”, dar castigand 18 premii, AS-ul a fost intr-adevar un porumbel exceptional.
Sa imperechez Janssen cu Meulemans sau ceva de genul acesta?
Da, ceva asemanator.
A fost o incrucisare intre Jos Maes si Sebregt, amandoi fiind niste necunoscuti. Sebregts era din Wijnegem, van de Velde l-a intalnit pe cand avea 80 de ani. Mai tarziu, AS-ul a fost cumparat de Gommaar Verbruggen, iar descendentii sai l-au facut cunoscut in intreaga lume, si pe buna dreptate. Verbruggen concureaza foarte bine. Acum acei descendenti din porumbeii Sebregts sunt cunoscuti ca si “linia de porumbei Verbruggen”, iar Gommar nu poate face nimic.
Ludo Claessens ii datoreaza mult unui porumbel de la un anume Cruysweeghs. As putea continua cu multe alte exemple.
NEDREPT
Sunt plangeri referitoare la domintatia unui grup mai mic in cazul zborurilor cu porumbeii tineri. Lucrurile stau diferit cand vine vorba de cursele de distante lungi?
Sunt sansele atat de echitabile aici? De exemplu cursa de la Barcelona. Mai mult de jumatate din participanti nu ajung pe lista finala. Dar cand vine vorba de cursele cu pui situatia este alta. In 1981 existau aproximativ 27.000 (!) de crescatori de porumbei in Oost Vlannderen, in 1984 acolo mia erau 17.000 de crescatori de porumbei. IAr acum nici nu mai stiu cati mai sunt. Dar ceea ce stiu este ca Vladimir greseste daca crede ca toata intelepciunea din sportul columbofil se gaseste in vest, si ca totul este roz la noi. Un paradis, asa cum spunea el. Pentru columbofili a fost, intr-adevar, un paradis aici; mai precis pe vremea copilariei mele. Dar hai sa concluzionam intr-un mod mai optimist, pozitiv.
Un interviu cu Pros Roosen foarte inaltator, a aparut cu mult timp in urma. Cand s-a mentionat ca sportul columbofil este in continuua scadere, acesta a raspuns intelept: “Inca sunt destui columbofil care sa se bucure de acest sport. In districtul meu sunt (sau erau) 120 de columbofili, inca activi, si totusi niciun ciclist sau boxer.” Iar cand s-a vorbit de “bani multi” el a raspuns: “In mica noastra tara sunt aproximativ 9.000.000 de porumbei voiajori. Cel putin 8.900.000 dintre acestia nu sunt buni de nimic.”
Vladimir este foarte atasat de porumbei, acesta ar trebui sa-si faca propriul cos de porumbei, sa aibe un ceas constatator din secolul trecut si sa conduca 60 (!) de kilometri ca sa-si imbarce porumbeii. Poate in ciuda atator stiri sumbre, avem si noi inca un paradis al porumbeilor aici !!!
Autor: Ad Schaerlaeckens
Traducere: Andrei Bondar
