Cu ocazia acestei vizite, ne-am putut forma şi o idee asupra porumbeilor KIPP. Din punct de vedere al culorilor porumbeii sunt foarte diversificaţi, întâlnindu-se de la guţi, albaştri, roşii şi argintii, toate variaţiile posibile în ceea ce priveşte spiţaţi şi bălţaţi. Chiar, într-un adăpost de zbor am văzut doi masculi argintiu deschis, fără trese, aproape albi, care apăreau foarte „curioşi”. La întrebarea mea asupra performanţelor acestor doi masculi, am aflat că unul avea 3, iar celălalt 4 clasări de Barcelona.

Faptul care m-a frapat în mod deosebit a fost că majoritatea bălţaţilor prezentau ochi colorat, nu prezentau ochiul tipic de bălţat.

Cu această ocazie am primit în mână majoritatea AS-ilor de zbor şi reproducţie. Trebuie spus că porumbeii sunt de statură mijlocie, unele femele fiind chiar mici, dar foarte bine echilibrate, cu penaj foarte bogat şi mătăsos. În mod special m-au impresionat ochii campioanei „PURPLE ROSE”, care sunt de culoare albă, cu un pronunţat inel de vitalitate, vascularizare excelentă, şi ce m-a impresionat în mod deosebit la această femelă este „adâncimea ochiului”, care îmi amintea de „SFINXUL”.

După ce am petrecut mai mult de două ore în crescătorie, amfost invitaţi în casă, la o cafea şi prăjituri, unde au continuat discuţiile pe teme columbofile.

Aici aş menţiona în mod deosebit remarcile lui HUGO şi ale lui WULFRAM KIPP, cu privire la modul de selecţie al reproducătorilor şi al tineretului.

Pentru a putea menţine performanţele la un nivel ridicat, timp îndelungat, este necesar să se creeze o bază largă de reproducători, care au un nivel calitativ ridicat. Pentru aceasta este nevoie ca uneori să fie reţinuţi anumiţi AS-i de zbor la reproducţie, chiar dacă aceasta duce în perioada imediat următoare la o scădere a performanţelor obţinute la zbor. Atât pentru pentru porumbeii luaţi din alte crescătorii pentru încrucişare, înainte de a fi introduşi la matcă, trebuie să îndeplinească următoarele calităţi:

–          Porumbelul să fi adus o performanţă bună la zboruri; aici sunt urmăriţi îndeosebi porumbeii care ocupă clasări în primii 10 din zonă.

–          Să provină dintr-o familie cu o bună densitate a performanţelor.

–          Să fi produs deja urmaşi care au avut performanţe bune.

–          Să nu provină de la un crescător, care prin tot felul de metode de preparare a porumbeilor pentru zbor (eventual chiar Dopping), să fi stors ultimele rezerve din porumbel.

Din această cauză este optim dacă unii dintre bunii reproducători pot fi recunoscuţi de timpuriu şi opriţi imediat la reproducţie, fără a fi riscaţi inutil la prea multe zboruri.

La formarea unui cuplu, crescătorul trebuie să-şi imagineze deja cum trebuie să arate urmaşii acelui cuplu şi ce calităţi trebuie să deţină. În volierele de reproducţie nu trebuie să apară „produşi surpriză”. În cazul că produşii nu arată conform aşteptărilor sau sunt foarte diferiţi ca tip, de obicei avem de a face cu o pereche nereuşită. Nu contează metoda de creştere, dacă este încrucişare, consangvinitate sau chiar incest, ci primordial este faptul ca produşii rezultaţi să corespundă standardelor înalte, care sunt cerute de la un porumbel bun. De asemenea nu contează vârsta părinţilor, ci calităţile lor de reproducători.

Odată ajuns la reproducţie nu se încheie selecţia făcută asupra porumbelului, ci de acum se urmăresc urmaşii produşi. Dacă timp de 3 ani urmaşii nu sunt cei doriţi, atunci porumbelul este eliminat. Crescătorul care doreşte să formeze o linie puternică de porumbei, care să aducă performanţe pe termen lung, trebuie să treacă cu seninătate peste performanţele de moment, iar în momentul când îşi dă seama că este necesar, chiar să renunţe la acestea.

Un moment important este şi selecţia puilor. Deja de aici se urmăreşte ca tineretul să posede calităţile unui bun reproducător. Iată principalele aspecte urmărite la selecţia tineretului:

–          să posede o musculatură elastică, care să fie în concordanţă cu proporţia corpului

–          să posede o aripă lungă şi cu o bună ventilaţie

–          să posede un echilibru excelent

–          să posede un ochi bine pigmentat şi cu o bună vascularizare

–          să nu fie un porumbel nervos şi să posede caracter

–          să emane vitalitate

–          să posede organe de respiraţie cu o funcţionare perfectă

Dacă sunt urmărite aceste aspecte şi selecţia puilor începe imediat după înţărcare, în conformitate cu aceste criterii, atunci adăpostul pentru tineret nu va fi niciodată suprapopulat, dar nu vor apărea nici dezamăgirile la zborul cu tineretul.

Principala  selecţie se realizează cu ajutorul coşului. La sfârşitul sezonului nu au voie să rămână decât porumbeii care au satisfăcut în totalitate cerinţele crescătorului. Una dintre principalele cerinţe ale Familiei KIPP este ca porumbelul să absolve cu succes zborurile lungi şi grele şi să nu prezinte după acestea semne de oboseală. Aici mai trebuie menţionat şi faptul că un porumbel incomplet refăcut nu este niciodată angajat la zbor. Numai porumbeii complet refăcuţi şi cu sănătate perfectă sunt angajaţi, acordându-se o atenţie deosebită pregătirii zborului. Sunt pregătite cu aceeaşi ateţie şi zborurile de 200 km, ca şi cele de 900 km, deoarece niciodată nu se poate şti ce vreme va fi şi cu ce se vor confrunta porumbeii pe traseu. În schimb, porumbeii care sunt în formă nu sunt niciodată opriţi acasă, chiar dacă sunt doar de un an. Căci un porumbel care la vârsta de un an nu se ridică la nivelul cerinţelor puse de crescător, nu o va face nici când va fi mai bătrân.

Continuarea articolului pe FOND-MARATON