Porumbei voiajori si consangvinizarea-Mecanismele unor imperecheri incestuoase, de gradul I, pentru absorbtia caracterelor si efectele lor

Mecanismele unor imperecheri incestuoase, de gradul I,

pentru absorbtia caracterelor si efectele lor

redactat de Dr. Mircea Bilius – 18.03.2010

“Mulţumesc d-lui Sava Gruescu pentru că m-a scos de la „naftalină” şi m-a resuscitat cu elemente interesante genetice ! ” ( facand referire la cele doua materiale din “ Buletinul Informativ Columbofilul”, la rubricile “Documentar” si “Ancheta noastra”.aparut in revista “Le Pigeon Voyageur de France“, nr. 2/1986 ,al reputatului cronicar columbofil Claude Hinnerberger ), –  pe care le-am publicat cu ani in urma , pe http://www.rrp.ro . Cu aceste cuvinte , d-nul Dr. Bilius incheie acest minunat material , pe care vi-l pun si d-voastra la dispozitie .

images

Tot ceea ce facem sau năzuim să facem mai bine în columbofilie se fundamentează pe principii genetice. În sprijinul afirmaţiilor mele vă prezint o experienţă derivată din împerecherile de absorbţie. Studiul l-am efectuat între anii 1977 – 1980. Pentru întemeietor de linie am folosit o porumbiţă de origine engleză, achiziţionată de la un columbofil constănţean, prinsă pe un vapor românesc în timp ce naviga în apele Canalului Mânecii din Marea Nordului. Am practicat o încrucişare de absorbţie, incestuoasă de gradul I, de tip mamă cu fiu urmând apoi linia consangvină bunică cu nepot din fiu, străbunică cu strănepot din nepot din fiu, şi a urmat generaţia F4 încrucişând stră-străbunica cu stră-strănepot din nepot din fiu. În anul 1980, în primăvară, din generaţia F4 am obţinut patru fraţi. Porumbeii erau total diferiţi de exemplarele colecţiei mele de păsări. Morfologic, mai scurţi, ochi exoftalmici, cu privirea de bufniţă, ce te determină să crezi, după afirmaţiile dr. Alfons Anker, că sunt ultra inteligenţi. Aripile erau scurte, remigele primare şi secundare aproape egale ca lungime. Zborul lotului de patru fraţi şi acum după ce mi s-au cernut prin mână multe generaţii, rămâne cu adevărat un miracol. Porumbeii respectivi nu se integrau în stol, se separau şi se înălţau sus, sus de tot, plutind multe ore pe zi, asemenea raselor de zburători de agrement, porumbei pentru zbor de înălţime şi durată. Colegii columbofili din clubul Burdujeni nu conteneau minunându-se, afirmând că aceştia erau porumbeii miraculoşi şi vor obţine performanţe spectaculoase în concursuri. Ştiind ce încrucişări incestuoase stau la baza lor genetică, aveam desigur multe rezerve. Miracolul s-a sfârşit repede. La un antrenament cu lotul de apoi, ajungând în zona Câmpulung Moldovenesc, cca 45 km distanţă aeriană, din 40 de exemplare numai cei patru năstruşnici porumbei s-au pierdut.

porumbei-voiajori-dopaj

 

Am considerat atunci, la fel gândesc şi astăzi, că particularităţile morfologice etalate, zborul lor înalt, ciudat, faţă de rotirea porumbeilor mei călători, a fost consecinţa manifestării unui caracter atavic. Este vorba de o alelă existentă şi răscolită de undeva din cariotipul genetic provenită cred dintr-o combinaţie anterioară cu o rasă de agrement. Ei semănau cu rasa Tipler, porumbei de zbor de durată şi înălţime.

Emoţionant este epilogul porumbiţei engleze. În vara anului 1980, mai precis în luna august, i-am redat libertatea după circa patru ani de captivitate. Nu a plecat, a rămas în crescătorie. A trecut toamna şi apoi iarna. În primăvară după ce mugurii copacilor au înverzit şi natura s-a înveşmântat cu verdele adumbrit, inegalabil al Ţării de Sus, porumbiţa şi-a schimbat în totalitate comportamentul. Nu s-a mai împerecheat refuzând bărbătuşii. S-a izolat şi o preocupa mult zborurile solitare. Pe la sfârşitul lunii aprilie a început un ciclu sistematic de antrenamente. Pleca dimineaţa şi se reîntorcea seara târziu când soarele deja la asfinţit cobora după culmile Carpaţilor. Obosită, consuma apă şi se hrănea din abundenţă asemenea unui porumbel care revenea după un concurs lung cu mulţi kilometri de fond. Se odihnea 2–3 zile apoi pleca din nou reluându-şi căutările. A urmat acest ciclu de antrenamente şi căutări până la data de 20 mai 1981. Reamintirea momentelor mă emoţionează şi astăzi. Era în jurul orei 5 dimineaţa, un vis m-a răscolit profund şi credeţi-mă, nu fabulez. Se făcea că pe voliera mea poposea un porumbel trestiu care avea la ambele picioare câte un inel englez. M-am trezit ameţit, buimac şi mă întrebam ce poate să însemne acest vis? Deodată în intimitatea gândurilor mele s-a făcut lumină. Am alergat afară privind la volieră. Porumbeii încă nu ieşiseră din cuibare. Pe volieră porumbiţa singură, cu un aer aristocratic parcă îmi spunea, sunt prinţesa văzduhului, s-a uitat la mine pentru ultima dată. Good by, my friend.

pigeon-in-flight-by-david-gifford

A zburat de pe volieră pe coama casei şi s-a înălţat făcând 2 – 3 rotiri de jur împrejurul volierei şi a casei mele părinteşti. S-a îndreptat spre vest către labirintele Carpaţilor şi nu aveam să o mai revăd niciodată. După mulţi ani, am reuşit să aflu că seria de inel aparţinea porumbeilor din colecţia columbofilului Tate, unul din campionii Angliei. Regret că pe respectivul columbofil nu am reuşit să-l mai găsesc.

Gradul de homozigotism la semifraţi, cu alte cuvinte, repetarea unui caracter indus prin fecundarea gameţilor cu aceleaşi serii de alele este de 12,5%. Faţă de generaţia fraţilor la semifraţii încrucişaţi intre ei va creşte în mod cert vitalitatea organismului urmaşilor şi implicit vor manifesta o rezistenţă mai mare la efort.

 

Rezultatele sportive cele mai sigure se obţin prin împerecherea bunicilor cu nepoţii, nu este o noutate, aceasta este cea de a doua lege a ereditării enunţată de Gregor Mendel după experienţele efectuate pe boabele de mazăre cu bob neted şi bob creţ.

Referitor la produşii proveniţi din două linii consangvine, rezultaţi din linii diferite (heterozisul practicat în fermele Avicola pentru crearea puilor de carne Cornish) vă pot spune că este un sistem pe care l-am practicat. Rezultatele erau bune, produşii viguroşi sub aspect fizic şi cu orientare satisfăcătoare. Ghinionul meu a fost că am subestimat un concurs de la Radom – Polonia (560 km) concurs ce s-a dovedit a fi poate cea mai mare catastrofă columbofilă a acestui deceniu pentru crescătorii suceveni. La acel fatidic concurs, neinspirat, am introdus toate cuplurile care formau heterozisul. Practic am rămas fără colecţia de zburători şi a trebuit să reiau totul de la capăt. Dacă destinul „mai îngăduie” doresc să repet aceste interesante combinaţii.

Campionul meu din Expoziţia Naţională Braşov 2010 provine din sistemul mătuşă x nepot.

pigeon

Combinările din F2, F3, F4 etc. sunt supuse legilor segregării mendeleene şi nu avem garanţii în regăsirea, repetabilitatea genetică a cariotipului generaţiei întemeietorilor de linie. Mă aliniez recomandărilor făcute de catre dr. Alfons Anker, ca să manifestăm interes până la nivelul generaţiei de produşi F2 atunci când ne interesează o achiziţie.

Mulţumesc d-lui Sava Gruescu pentru că m-a scos de la „naftalină” şi m-a resuscitat cu elemente interesante genetice.

 

Ultimile comentarii
  1. porumbei.ro 30 iulie 2015

Lasă un răspuns

Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii si cu politica de utilizare a cookie-urilor. Afla detalii aici

Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții media sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de media sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Setările cookie pe acest website sunt setate astfel încât să vă ofere cea mai bună experiență posibilă.

Închide