Porumbei voiajori si consangvinizarea – Notiuni de baza

Obiectul consangvinizarii este de a produce in masa caracterele bune ale pasarilor care sunt utilizate, si de a evita, atat cat este uman posibil, intensificarea greselilor sau constitutia slaba.
Printr-o proasta consangvinizare unul poate cu aceasi facilitate sa fixeze defectele asa cum printr-o consangvinizare buna un altul poate fixa toate caracterele bune. Consangvinizarea trebuie sa o spunem este o sabie cu doua taisuri, este esential sa folosim doar unul din ele, o indeletnicire nu chiar atat de greu de manevrat daca cel care o foloseste are si bun simt.

Regula consangvinizarii poate fi exprimata in doua cuvinte selectie si eliminare: selectarea perechilor potrivite bazandu-se pe aspect, performante si pedigree; eliminarea fara mila a oricarei pasari care nu este dorita dintr-un anumit motiv.

Rezultatul unui plan de consangvinizari va da satisfactii sau insatisfactii conform calitatii pasarilor folosite in echipa de reproducatori in fiecare sezon- calitatea pasarilor inrudite care sunt reimperecheate potrivirea intre ei ca pereche, judecate dupa infatisare, performante si pedigree.

Consangvinizarea stransa nu trebuie facuta decat in momentul in care crescatorul este comvins ca pasarile utilizate au calitatile care doreste sa le fixeze in familia lui; trebuie sa analizeze atat pasarile consangvinizate cat si parintii-bunicii lor.

In compartimentul de reproductie pedigreeul este atat de important ca si aspectul exterior si performantele pasarilor. Toate familiile au plusurile si minusurile lor. Cele mai bune familii au putine defecte; cele mai rele sunt pline de defecte. Nu sunt interesat de familiile rele. Cand incepem formarea unei tulpini este de dorit sa se inceapa cu putine perechi de pasari de cea mai buna calitate posibila, acelea cu putine defecte si cu calitati evidente si placute. Ele nu trebuie sa fie neaparat mari campioane cumparate cu preturi foarte mari, dar trebuie sa fie neaparat ceea ce crescatorii numesc ca fiind un lot bun de reproductie, sa prezinte toate calitatile rasei si sa fie cat mai putine defecte, oricum vor avea defecte, inca nu am vazut un animal perfect. Slabiciunile trebuie sa se manifeste in punctele minore, greselile grave nu trebuiesc tolerate. Moral este sa cumperi cele mai bune pasari care ti le poti permite si sa preferi sa ai cateva perechi de pasari bune decat o gramada de pasari rele. Cand o gospodina vrea sa faca un tort ea trebuie sa detina ingredientele perfecte daca nu nu va iesi un tort bun. Mai mult de atat: va trebui sa amestece aceste ingrediente perfect, si aceasta este amestecul rezultat, daca il aplicam la cultura noastra de porumbei, este extraordinar de important.

historie1.4-1941_magicblueturbo

Ingredientele bune in tortul nostru sunt porumbeii cu care incepem. Amestecul este selectia partenerilor din pereche facuta cu o indemanare exemplara ca in timp sa rezulte o tulpina de pasari care sa reproduca invingatori in mod regulat.

Dar in amestecul ingredientelor vor fi si ingrediente care noi nu vrem sa fie in tortul terminat. Se pot elimina acestea printr-o consangvinizare legata cu o eliminare stricta. In fazele initiale ale unui program de consangvinizare vor apare pui care vor avea greseli, fiind inferiori parintilor. Greselile le vor mosteni de la parinti din bagajul de gene purtate de ei in mod latent.

Din cauza aparitiei acestor pui in primele faze de consangvinizari sunt atatea critici, dar in acelasi timp exact din acest motiv ar trebui sa fim recunoscatori. Daca parintii nu s-ar fi inrudit aceste defecte ar fi ramas latente la infinit, acum ele au iesit la lumina si pot fi eliminate.

1.12-1873_goldentigre

Puii care vor fi pastrati vor fi cei care au toate calitatile reprezentative ale familiei din care provin si cei cu defecte vor fi eliminati. Consangvinizarea a scos si zgura la suprafata. Continua cu acest proces de segregare, in doua generatii ai sa ai pasari care nu vor purta nici un defect si care vor arata foarte bine, si care vor fi capabile sa reproduca pui de mare clasa. Ei vor fi la fel de buni ca reproducatori pe cat de bine arata si acest lucru se va datora faptului ca nu sunt purtatori de nici un defect ascuns. Ei sunt intradevar ca reproducatori specimenele care par a fi, total diferiti in schimb de o pasare care arata la fel de bine, dar care este inferioara ca si reproducator pentru ca poarta defecte ascunse. Un asemenea specimen este deseori rezultatul unei incrucisari. Sa spunem clar si simplu, consangvinizarea produce loturi care sunt homozigote pentru calitatile lor bune – incrucisarea produce loturi heterozigote. Consangvinizarea in sine nu aduce nimic nou. Nu creaza nici calitati nici defecte. Doar face cel mai bun produs din materialul existent. Odata cu nevoia de a avea toate lucrurile bune (ingredientele tortului) la dispozitie, cu scopul de a le condensa toate intr-o pasare, cea mai buna pasare care o cresti. Specimenul care le are pe toate, care nu are aproape nici un defect, unul din acei indivizi extraordinari care vor deveni faimosi.

Sa consangvinizezi pasari care au putine calitati va duce la producerea unei tulpini de o calitate inferioara, chiar si asa pasarile crescute vor fi de un tip general datorita efectului consangvinizarii. Crescatorul care stie sa consangvinizeze produce pasari care au elemente comune dar sunt de o calitate superioara, nu mediocre.

1.08-4684_bontejaarling

Mai devreme in aceasta carte v-am dat exemple de crescatori care au realizat succese extraordinare fara sa introduca nici un exemplar nou in crescatorie; sunt cativa care chiar cred ca incrucisarea nu e necesara niciodata. Entuziast cum sunt de efectele consangvinizarii, nu pot subscrie in totalitate acestei opinii, si nu pot afirma ca nimeni nu mai trebuie sa introduca niciodata exemplare noi in matca, in ciuda riscurilor pe care le implica hibridarea. Aceasta nevoie poate apare mai ales daca sunt ceva lipsuri in calitatile pasarilor formate.

In experienta mea, oricat de nemiloasa a fost eliminarea si de meticuloasa selectia, vine o vreme cand crescatorul observa ca anumite greseli apar frecvent la pasarile tinere. Acest lucru nu se intampla mereu, dar este o problema cu care va trebui sa lupti atunci cand apare. Singura metoda este sa hibridezi.Cand consangvinizez , nu sunt atat de concentrat la gradele de rudenie intalnite in cadrul perechii formate. Nu reproduc din perechi in care ambii se inrudesc apropiat doar pentru ca se inrudesc apropiat; prefer sa se inrudeasca mai indepartat daca imi pot atinge scopul. Ca si exemplu, dupa cateva sezoane de consangvinizari reusite unul poate fi sigur de calitatea foarte buna a pedigreelor fiecarui membru din echipa de reproductie – acolo nu sunt cu certitudine caractere nedorite latente- astfel incat este atins un punct cand pedigreele pot aproape (nu in totalitate) sa fie ignorate si selectarea partenerilor sa se faca doar dupa aspect si performante.Am fost intrebat deseori daca favorizez un anumit grad de rudenie in cadrul perechii, astfel incat pasarile sa poata fi imperecheate satisfacator cand le este analizat aspectul si performantele. Pot raspunde doar intr-un mod general, asa cum o sa se vada in ultimul paragraf. Imi place sa imperechez unchi cu nepoata, matusa cu nepot, verisori, tata cu fiica, mama cu fiu, bunic cu nepoata, bunica cu nepot. Favorizez imperecherile intre semi-frati cand parintele ambilor este o pasare cu totul si cu totul deosebita.
Nu imperechez niciodata frate cu sora daca ambii nu sunt de o calitate extraordinara. Puii reprodusi din frate cu sora pot avea doar caracterile parintilor reasamblate, nu este probabil sa produci dintr-o astfel de imperechere un pui superior parintilor. Pe de alta parte, un pui reprodus din tata cu fiica, de exemplu, poate avea o doza dubla a unei particularitati purtate de tata. in consangvinizare crescatorul trebuie sa se concentreze sa imbunatateasca fiecare calitate pe rand si rand pe rand sa le selecteze pe toate ca sa produca specimene aproximativ perfecte.

historie1.7-8110_magicmealy

Din experienta , spun ca nu poti atinge un anumit punct daca incerci sa faci tot odata, mai bine fa progrese incet si sigur facand putin cate putin, si asta, stiu, este experienta celor mai talentati crescatori! Daca acest sfat ar fi adoptat ar insemna ca producerea unor loturi de calitate superioara ar fi un proces lung prin care nimeni nu ar trece fericit.Cu privire la selectarea calitatilor una cate una pe rand nu trebuie sa fie luat asa literalmente. Experienta m-a invatat ca daca consangvinizarea este manuita cu pricepere si sitematic, sezon dupa sezon, imbunatateste toate calitatile. Daca un crescator se concentreaza doar la o calitate neglijandu-le pe toate celelalte, devine necesar sa isi dedice foarte multi ani pentru a produce exemplare bune din toate punctele de vedere. Nu doresc sa perpetueze ideea ca fiecare calitate trebuie selectata pe rand, ceea ce am vrut sa spun, este necesitatea de a selecta parteneri si de a face un program de reproductie care sa accentueze calitatea care este cea mai slaba aceea tulpina cu care se lucreaza. Nu sunt unul din cei care afirma ca incrucisarea nu e necesara niciodata, nu vreau ca cei care citesc acest material, sa creada ca doi porumbei care nu se inrudesc intre ei, nu pot reproduce niciodata un pui extraordinar. Personal nu incrucisez decat fortat de imprejurari. Cunosc cateva cazuri cand succesul a aparut din abundenta fara ca macar sa fie facuta o incrucisare.

Chiar si asa, sustin ca oricat de priceput ar fi crescatorul, oricat de meticulos ar fi in evitarea fixarii a unor greseli, a constitutiei slabe, a infertilitatii sau a oricarui caracter mostenit, uneori dupa consangvinizari repetate apare o greseala neasteptata. Subit anumiti pui au exact aceasi greseala sau crescatorul poate realiza ca nu mai poate imbunatati anumite caractere, deoarece nici unul din porumbeii din crescatorie nu are acea caracteristica atat de buna incat sa poata compensa.Toate aceste surprize trebuie acceptate ca o lumina rosie, crescatorul trebuie sa actioneze fara intarziere. A sosit timpul pentru a face o incrucisare sau o semiincrucisare, de preferat cat mai tarziu posibil pentru a servi pe deplin scopului. Ca un exemplu, sa va imaginati ca va fi un declin al marimii porumbeilor, in care marimea mica este un defect. Ne gandim ca suntem obligati sa introducem un porumbel asa cum va fi cazul. individul cumparat trebuie sa fie unul mare intradevar, sa nu fie deficient in nici una din calitatile care le-am fixat in lotul nostru, dar poate purta defecte ascunse in una sau mai multe din aceste calitati, din cauza unui stramos sau din cauza unor stramosi avea aceste defecte, acest lucru este motivul pentru care incrucisarea este periculoasa. Pentru a contoriza posibilitatile indicate mai sus trebuie sa ne comvingem singuri, daca acest lucru este posibil, ca rudele incrucisarii sa nu piarda din calitatile selectionate anterior, si sunt deasemenea pasari mari, cu alte cuvinte pasarile rezultate sunt pline de calitati bune. Daca incrucisarea vine dintr-o crscatorie in care a fost practicata corect consangvinizarea va fi mai valoroasa si mai putin periculoasa, deoarece este mai probabil sa domine caracterele bune. Incepand cu incurcisarile (care presupun ca sunt un lucru rau, atunci cand nu sunt necesare) trebuie acum sa tragem calitatile in propria linie consangvinizata; asa o putem face:

1) Imperecheaza masculul adus cu cea mai potrivita femela din colonie. Imperecheaza cea mai buna dintre femelele rezultate inapoi cu tatal ei. Puii vor contine o doza dubla obtinuta de la tata, cand ii vom imperechea cu ceilalti membri ai familiei noastre ar trebui sa produca pui care vor reflecta beneficiile incrucisarii.

2) Imperecheaza masculul rezultat din incrucisare cu doua femele, aceste imperecheri vor produce jumatati de frati si surori, care, atunci cand vor fi imperecheate impreuna, vor avea pui care vor contine o doza dubla din calitatile porumbelului incrucisat, si care pot fi utilizati cu aceleasi beneficii cu care pot fi utilizati cei produsi prin prima metoda.

3) Incepeti cu intensificarea punctelor bune ale incrucisarii (in special caracteristica pentru care sa facut incrucisarea) imperechind cea mai buna nepoata inapoi cu bunicul ei (cel rezultat din incrucisare). Acest sistem de a reproduce consangvinizand inapoi poate fi continuat in sangele nou pana cand are efectul dorit.

4 ) Adopta ceea ce este numit ,, clasificare”, termen care cred ca prima oara a fost folosit in america in legatura cu o metoda de a introduce un nou caracter unei linii deja stabilite.
,,Incrucisarea, uneori numita hibridare, este introducerea intr-o linie pura a unei pasari sau a unor pasari de o alta rasa sau varietate, doar una sau putine imperecheri vor asigura transmiterea caracterelor dorite, sau sa se infuzeze intr-o linie pura un sange nou pentru a creste vigoarea. Puiul rezultat din incrucisare este imperecheat inapoi in linia pura prin imperecheri succesive pana cand procentul sangelui provenit din incrucisare se gaseste intr-un procent neglijabil.”

,,Aceasta metoda de reproductie este folositoare in introducerea intr-un sange pur a unor caracteristici dorite care nu sunt prezente sau care sunt slabe, oferind caracteristicile care sunt intarite prin selectie.”In experienta mea, in particular cu porumbei, am gasit avantajos ca atunci cand am decis sa fac o hibridare sa aduc mai multe pasari noi in loc de una singura, fac acestu lucru din urmatorul motiv:

1480646_585428158178235_1124030968_n2

Hibridarea este o treaba riscanta- nu atat de riscanta cand acolo este o relatie distanta- si este posibil ca noile pasari introduse sa nu se potriveasca cu nici una din perechile oferite. Sansele de a gasi o pereche potrivita sunt, cu siguranta, marite daca esti capabil sa faci mai multe imperecheri paralele in loc de una singura. Cand esti capabil sa apreciezi bine calitatile puilor, poti decide sa lucrezi mai departe doar cu incrucisarile care au dat roade, si cu puii, care au dat rezultate nu cu restul care nu au facut nimic. M-am referit la incrucisare ca la o treaba riscanta, dar acest risc poate fi redus daca porumbelul este studiat, membrii care sunt inruditi apropiat sau departat trebuie studiati. Des o semincrucisare se dovedeste de mai mare ajutor, in special in promovarea a ceea ce se numeste vigoare hibrida, asociata uneori conventional cu o incrucisare completa.Lucrurile care le-am explicat aici, cele doua (sau mai multe) metode de lucru in linie fac doar semi-incrucisari pana cand apare nevoia de a aduce o alta hibridare distincta in colonie. Mai sus am folosit termenul de ,,vigoare hibrida”. Este considerat in general ca atunci cand doi porumbei neinruditi sunt imperecheati, se inregistreaza o imbunatatire a constitutiei puilor datorata modului en-gross de mixare a caracterelor, dar se poate si ca amandoi sa fie purtatorii aceluiasi defect ascuns, in consecinta, vigoarea unuia sa invinga slabiciunea altuia. Aceasta nefiind o regula invariabila.

Autor: Sava Gruescu

Lasă un răspuns

Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii si cu politica de utilizare a cookie-urilor. Afla detalii aici

Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții media sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de media sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Setările cookie pe acest website sunt setate astfel încât să vă ofere cea mai bună experiență posibilă.

Închide