Porumbeii voiajori si Adenovirozele – Descriere – Controlul Bolii

Infectia cu adenovirus este larg raspandita la multe specii de pasari domestice si salbatice. La porumbei a fost diagnosticata in 1976, in Irlanda. Evolutia este latenta, asimptomatica sau paucisimptomatica.Se considera ca 10 % dintre porumbei sunt purtatori de adenovirus (se poate constata prezenta anticorpilor).

Patogenitatea este relativ redusa, traiesc in organism ca flora de asociatie, dar prin interventia mai multor factori favorizanti pot aparea inbolnaviri grave. Adenovirusurile la randul lor constituie factori debilitanti care contribuie la declansarea altor boli sau la agravarea unor afectiuni preexistente.

Letalitatea este in jur de 30% dar s-au semnalat si cazuri de 100%. Acesti virusi au o rezistenta scazuta in mediu, fiind distrusi de majoritatea dezinfectantelor uzuale.

Secretiile si excretiile pot constitui surse de infectie pe parcursul a mai multor saptamani, dar in diferite secretii uscate pot rezista mai multe saptamani.

Exista 2 tipuri de adenovirus care produc entitati morbide la porumbei: tipul I si tipul II. Primul tip de adenovirus (I) a fost decoperit in 1976, al doilea (tipul II) in 1992 in Belgia. Acesta din urma a produs mortalitati fulminante. Primul tip produce inbolnaviri la porumbeii tineri, si are caracter sezonier, in prima jumatate a anului. Epidemia atinge punctul culminant in iunie. Tipul I infecteaza enterocitele. Virusul ataca celulele intestinelor, cauzand diaree apoasa. Deseori pe baza organismului slabit se combina cu colibacili, producand complexul de adeno-coli, agravand si mai mult diareea. Infectiile secundare cu E.coli sunt frecvente pe baza mucoasei lezate. Se observa si vomitari dese in asemenea situatii. Gusa este totusi plina cu alimente, iar mai tarziu porumbeii bolnavi slabesc mult. Se vorbeste in acest caz de sindromul infectios Adeno-Coli.

Primul tip produce inbolnaviri la porumbeii tineri, si are caracter sezonier, in prima jumatate a anului. Epidemia atinge punctul culminant in iunie. Tipul I infecteaza enterocitele, producand diaree apoasa. Infectiile secundare cu E.coli sunt frecvente pe baza mucoasei lezate, iar recurgitarea, voma sunt simptome insotitoare. Gusa e saturata cu continut. Se vorbeste in acest caz de sindromul infectios Adeno-Coli.

Tipul II poate imbolnavi porumbeii indiferent de varsta si nu manifesta caracterul sezonier al primei. Virusul ataca hepatocitele, iar tractul intestinal ramane aparent sanatos. Ficatul este infectat masiv cu deteriorari intense, astfel si mortalitatea apare repede. Totusi simptomatologia este saraca, diareea galbena si voma sunt singurele simptome. Morfopatologic apare hepatomegalia, ficatul este deschis la culoare, galben, zonele necrozate si cele sanatoase alterneaza. Enterita apare in special pe portiunea anterioara a intestinului.

pictures 006

La prima forma diagnosticul diferentiat se face fata de paramixoviroza, la tipul doi fata de intoxicatii. Ca si diagnostic diferential trebuie sa excludem posibilitatea paramixovirozei la tineret, unde apare falsa diaree, si simptome nervoarse. Desigur, examenele serologice confirma diagnosticul (exista si test rapid pentru detectarea antigenului din secretii). Examenul histologic evidentiaza incluziuni celulare in enterocite si in hepatocite. Boala se diagnostica rar, dar in realitate produce inbolnaviri relativ frecvent. In practica de cele mai multe ori se confunda cu paramixoviroza (in multe cazuri paramixoviroza nu evolueaza cu simtomatologia cunoscuta – nervoasa).

Terapia: fiind vorba de viroza antibioticele nu au efect, in schimb putem preveni si trata suprainfectiile cu Escherichia coli (in special in cazul sindromului infectios Adeno I-Coli) iar un tratament bine ales reduce simtitor rata mortalitatii. Produsele pe baza de enrofloxacina, gentamicina, amoxicilina s-au dovedit a fi cele mai eficace. Se mai poate folosi cu succes in asemenea cazuri Enteroguardul la inceput administrand cate 3/4 tableta, urmat de Enteroguad pulbere administrata pe furaje in doza de 3 grame/kg furaj.Sunt si produse mai speciale de fabricatie straina care au efect de asemenea bun.

pictures 003

Ulterior este indicat probioticoterapia.Vitaminoterapia, terapia cu usturoi, alimentatia cu seminte mici si variate respectiv combaterea celorlalte boli contribuie la sanogeneza.

La tipul 2 substantele hepatoprotectoare au un efect oarecare (produse pe baza de aminoacizi, in special metionina). Desigur evolutia bolii depinde foarte mult de statusul imunitar si o populatie supraefectiva constituie un factor de risc major.Preventia: nu dispunem de vaccin (e in stadiul de experienta), dar regurile generale arhicunoscute privind prevenirea si combaterea bolilor infectioase sunt valabile.

Sper ca cu aceste precizari in completare, am contribuit si eu la acest material, facandu-va sa intelegeti si sa ma repet, ca “regurile generale arhicunoscute privind prevenirea si combaterea bolilor infectioase sunt valabile”

Autor: Sava Radu Gruescu

Lasă un răspuns

Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii si cu politica de utilizare a cookie-urilor. Afla detalii aici

Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții media sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de media sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Setările cookie pe acest website sunt setate astfel încât să vă ofere cea mai bună experiență posibilă.

Închide