Porumbel Dragon

Aspecte generale

Denumirea rasei: Dragoon

Originea: ţara sa de origine este Anglia. În 1876 era deja foarte popular în Marea Britanie. La început a fost folosit ca porumbel mesager, ulterior (după 1900) devenind un porumbel pentru expoziţie. Mai recent s-a arătat că rasa ar fi fost cunoscută în Germania încă din 1735 sub numele actual, însă pe parcursul secolului al 19-lea denumirea de „dragon” i-a fost schimbată temporar în aceea de „porumbel mesager”.

m_1

Categoria: aparţine grupei porumbeilor carunculaţi. Dimensiuni corporale: G=450-500 gr; Lt=37-39 cm; Lc=25-30 mm; Pt=27-29 cm. Mărimea inelului: 9 mm.

Standard Impresia generală: este un porumbel de talie mijlocie, cu poziţia corpului oblică, nemoţat, neîncălţat, târă cravată, asemănător în principiu cu porumbelul călător.

‘I’inuta: alertă, mândră. Porumbelul poartă capul sus, gâtul încordat, dând impresia (şi datorită poziliei corpului şi a ciocului) că priveşte cerul (de altfel a şi fost poreclit în acest sens :de către germani „Himmelsgucker” iar de către englezi „Sky Looker”).

m_4

Capul: puternic, alungit. Fruntea este destul de masivă, alungită, continuând ca direcţie de creştere linia ciocului. Creştetul capului este destul de lat, drept, ceafa mai, puţin dezvoltată. Din profil se observă cum fruntea, creştetul capului şi ceafa descriu o linie curbă destul de largă.

Ochii: mari, proeminenţi. Au culoarea roşie, intensă, la toate varietăţile de culoare, cu excepţia porumbeilor albi care au ochii negri şi a varietăţilor cu penaj galben ale căror ochi sunt roşii-oranj.

Genele: destul de dezvoltate, tari, dantelate, circulare. Nu sunt perfect încheiate, fiind foarte puţin pişcate în partea dinspre ceafă. Nu trebuie să se extindă mai sus de creştetul capului şi nici nu trebuie să se atingă carunculele nazale. La porumbeii adulţi trebuie să se distingă în mod clar 3 inele în parte superioară şi 2 inele în partea inferioară. Genele sunt gri­-cenuşii la culoare sau roşii sângerii, în funcţie de culoarea penajului.

m_21

Ciocul: este destul de gros, drept, cu ambele mandibule simetric dezvoltate, fără vârf (bont). Este „purtat” orizontal, alcătuind un unghi obtuz cu linia anterioară a gâtului (privind din profil). Distanţa de la vârful ciocului la mijlocul ochiului, măsurată pe o linie orizontală, trebuie să fie de aproximativ 3 cm iar de la mijlocul ochiului la ceafă de peste 6 cm. Are culoarea asortată culorii penajului (neagră la: negri, albaştri, roşii tigraţi şi la porumbeii „crem”; de culoarea cornului închis la varietăţile argintii şi pestriţi iar la porumbeii albi şi galbeni este alb-roziu).

Carunculele nazale: destul de mari, late şi înalte la extremitatea dinspre frunte, ascuţindu-se simetric spre vârful ciocului. Privite din faţă, de la nivelul capului au forma unui triunghi, cu baza spre frunte. Privite din profil ele umplu unghiu1 dintre cioc şi frunte. Păsările tinere au pe caruncule cute fine, longitudinale, care se unesc imperceptibil către vârful ciocului. La păsările mature acestea sunt mai cutate, însă ele îşi păstrează forma de ansamblu, deci nu se încreţesc ca la porumbeii carieri. Mandibula superioară şi „cotul gurii” trebuie să fie lipsită de orice fel de formaţiune asemănătoare carunculelor. Sunt albe pudrate la culoare.

Gâtul: de lungime şi grosime moderată, purtat întins, drept. Mai gros la bază, se ascute uşor către extremitatea sa superioară.

Corpul: cu pieptul lat, puternic, bine îmbrăcat în muşchi, cu osul sternului drept iar spatele lat în dreptul umer­ilor ascuţindu-se spre coadă. Poziţia corpului este înclinată într­-un unghi de 45 de grade faţă de orizontală.

Aripile: puternice, cu remigele principale late şi scurte. Vârfurile lor se odihnesc pe coadă fără să se întretaie. Încheie­turile aripilor, trebuie să fie groase, musculoase rămânând neacoperite de penajul ce acoperă pieptul porumbelului.

Coada: îngustă, oarecum scurtă în raport cu mărimea corpului, strâns purtată. Continuă linia înclinată a spatelui, fără să atingă solul.

Picioarele: scurte, prinse din parte din spate a trunchiului, neîncălţate, cu coapsele puternice, musculoase.

Penajul: des, bine dezvoltat, strâns lipit de corp, strălucitor.

Culori: se întâlnesc varietăţi unicolore, pestriţe, tigrate, bălţate, etc.

Defecte grave: ţinută orizontală, cap scurt, caruncule nedezvoltate sau exagerat de încreţite, cioc ascuţit, gât subţire, corp firav, aripi trenate, coadă strâmbă.

Sursa text si poze dopi.ro

Ultimile comentarii
  1. Atudorei Gabriel 22 aprilie 2009
  2. Andrei 23 aprilie 2009

Lasă un răspuns

Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii si cu politica de utilizare a cookie-urilor. Afla detalii aici

Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții media sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de media sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Setările cookie pe acest website sunt setate astfel încât să vă ofere cea mai bună experiență posibilă.

Închide