Singur pe lume – Un articol de Ad Schaerlaeckens

Nota: Priviti acest articol ca pe un moment la care sa meditezi la viata ta, la familia ta, la timpul tau. Ce inseamna pentru tine familia si sportul columbofil. Pana la urma familia este ceea ce conteaza, hobby-urile noastre ar trebui sa fie pe ultimile locuri. Nu cred ca merita sacrificiul renuntarii la familie pentru niste porumbei. Daca vrei sa impartasesti si tu opinia ta legat de acest articol, te rog sa o faci postand un comentariu. 

loneliness

Sursa poza: www.geripal.org

Dupa munca indelungata de detectiv, in final l-am detectat: Guy van Ostade, o celebritate a zilelor trecute, renumit chiar si in cele mai indepartate colturi ale lumii columbofile.

L-am gasit in ultimul loc in care te-ai astepta sa gasesti pe cineva ca si el, intr-un vechi sopron pentru depozitarea carbunelui. Privelistea era coplesitoare, gandul de-a sta fata in fata cu o legenda aproape ca mi-a oprit respiratia.

“Esti cumva van Ostade? Acel van Ostade?

“Da sunt. Iar tu trebuie sa fi neaparat un alt jurnalist? Te rog, niciun interviu, si nici poze.”

Fata ii era brazdata de linii, nu se barbierise de mult timp si parea cam palid.

Golul din ochii sai si fata sa trasa (supta) imi amintea de plaja uitata de valuri pentru totdeauna.

Era chiar el, oare?

Ma gandeam la acea cursa de la Bourges si-a spulberat concurenta, si de victoria sa coplesitoare de la Orleans. Si cum arata acum, nu mai mult decat o umbra a sa de dinainte.

“Nu pareti prea fericit domnule van Ostade. Ati arat intotdeuana asa?

Un zambet slab aparuse pe fata-I stancoasa.

“Nu intotdeauna” replica acesta, in timp ce isi stersese o lacrima, “obisnuiam sa fiu cea mai fericita persoana din lume. Asta se intampla cand inca eram in stare sa merg la o plimbare cu familia, in excursii si sa ne bucuram cu copii nostri. Nu aveam nopti nedormite atunci, aveam multi prieteni si flori in gradina.”

“Ce s-a intamplat? A fost vorba de un accident? A fost oare boala?”

“Nu, am inceput sa am porumbei.”

“Da, asa este, intrega lume stie asta. Cum ati inceput de fapt?

“La un nivel scazut, chiar foarte scazut”, oftase el.

Raspunsul sau orginal dar si genial imi taiase respiratia. Majoritatea columbofililor inceput de jos, la un nivel scazut, dar aei care ajung sa devina campioni nu raman mici.

“ Si apoi” Am dat din umeri incurajator.

“Ei bine” spusese el. “ Am crescut porumbei pentru aproximativ 5 ani si apoi viata mea s-a schimbat. Am inceput sa concurez foarte bine. Sa tin porumbei a fost pentru mine un hobby, dar si vindeam de parca n-ar mai exista un maine.”

“Nu-i asa ca-i ipocrizie?”

“Nu, numele meu nu este Hippoliet. Este doar Guy. Guy van Ostade!!!”

L-am privit pentru o perioada. Eram oare in fata unui geniu, a unei persoane senile sau  in fata cuiva care facea misto de mine?

Van Ostade a continuat: “ A fost acea dorinta, am vrut neaparat sa devin campion. As fi facut orice pentru aceasta.”

Devenise tacut, luase o inghititura de gin. Vai de mine, era un alcoolic oare?

“Sa ai un astfel de succes in sportul columbofil este fantastic, cu siguranta?

Isi drese glasul.

“La inceput, am fost fericit si mandru. Inca imi aduc aminte de primul articol scris despre mine, de-atunci totul a inceput sa se miste destul de rapid. Am calatorit in intreaga tara si ei totdeauna vroiau mai mult. Am zburat porumbei chiar mai bine, tot mai multa faima, mai multe articole despre mine in ziare.”

“Iar tu ai acumulat tot mai mult succes, nu-i asa?

“Da asa este, dar aceasta era problema. Strainii au inceput sa ma viziteze. Cred ca nu existase nimeni din satul meu care sa nu fi dat informatii despre locatia mea cuiva, iar jurnalistii mi-au facut de toate. Am devenit arogant, pentru ca am realizat ca nu obtii nimic facand pe modestul. Am inceput sa ma imbrac diferit. Alti ochelari, bratara de aur, un aftershave bun, gel de par, am inceput sa ofer saruturi, am dat autografe si chiar am inceput sa umblu diferit.”

Mai luase inca o inghititura de gin si dupa o scurta pauza a inceput sa vorbeasca din nou.

“Erau acele nopti in care, stateam in pat si facem cuplurile de porumbei, mutam ouale, incercand sa creez o combinatie cat mai buna intre porumbei.

Nu mai aveam timp sa am grija de gradina si sa fac excursii cu familia. Chiar nu mai era posibil.

“Nu erai ingrijorat ca ai putea fi exclus din campionat? In acele zile, obisnuiau sa faca acest lucru cu cei care se ridicau prea mult peste ceilalti.”

“Imi doream sa fi facut acest lucru!!! Ar fi dus la finalul acestei mizerii in care am ajuns. Deoarece aroganta mea nu a avut limite. Viata mea ajunsese sa fie traita in lumina reflectoarelor. Pana am realizat acest lucru.”

“Ce anume ai realizat?”

“Cum sunt defapt oamenii. Aceasi oameni care m-au venerat la inceput, mai tarziu, m-au calcat in picioare. Cand am inceput sa concurez doar cativa porumbei, i-am invins destul de tare. Ei mi-au spus ca sunt doar un adunator de bani. Si ca ar trebui sa zbor mai multi porumbei. Asa ca am inceput sa bor porumbei mai multi, si ce-au spus acei oameni din nou? Au zis ca sunt bun pentru ca zbor multi porumbei. Au zis din nou ca ar trebui sa zbor mai putini porumbei.

Au mai zis ca le dau ceva porumbeilor, ca i-am inselat cu ajutorul ceasului, ca pozitia crescatoriei mele era una buna.

Nimeni nu parea sa realizeze ca poate chiar am niste porumbei de calitate. Nimeni nu realiza ca ma sacrificam pentru sportul columbofil.”

Iar apoi cazuse intr-o tacere.

Ma uitam la el si el facea la fel.

Mai luase o inghititura si incepuse sa planga.

Dar domnule, stiti ca, copacii inalti sunt loviti de vinturi multe.”

Aceasta remarca nu trebuia sa o fi facut. Ca muscat de o vipera, se ridica sus. “Sa fiu lovit de vint? As fi putut rezista. Dar nu cu cicloane de rahat. Iar despre copacii inalti? Daca este posibil, oamenii vor incerca sa ii taie!!!”

“Dar despre sotia si copii tai? Nu au fost ei langa tine, cand te-ai simtit abandonat de lumea intreaga?

“Copii mei? In primul rand au inceput sa urasca porumbeii, apoi columbofilii, si in final m-au urat si pe mine, pe propriul lor tata.

Iar sotia mea? Tu chiar nu intelegi. Prima mea sotie nu a mai venit inapoi dupa ce se dusese sa cumpere un pachet de tigari la magazinul din colt, cea de-a doua nevasta am trimis-o inapoi la parintii ei cu trenul.”

“Asa ca acum stai aici?”

“Da, stau aici. Sa ma reabilitez. De dependenta, de faima si de tot ce are de aface cu aceasta!!!”

M-am ridicat si deprimat i-am strans  mana.

L-am privit pentru ultima data, parea ca ma uitase deja si mai luase o inghititura de gin.

MORALA POVESTI

Sportul columbofil poate practicat in multe feluri, iar unii columbofili iau directii gresite.

Fascinatia duce la dependenta, pentru care toate trebuie sa aibe sens.

Am vazut familii decazute, familii care nu mai erau familii.

Daca unii columbofili ar arata mai multa consideratie pentru familiile lor, acele familii ar arata mai multa consideratie pentru hobby-urile lor.

A fost o perioada in care porumbeii mei nu erau asa de buni. Nu mi-a placut deloc acea perioada, ma facut sa fiu suparacios si mai putin sociabil.

Nu voi uita niciodata privirea din ochii baiatului meu cand s-a uitat la mine.

Sportul columbofil nu este atat de important pana la urma.

Iti mai aduci aminte cine a fost al treilea campion la viteza, in urma cu trei ani?

Vezi ce-am vrut sa spun?

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere si adaptare: Andrei Bondar

© columbofil.com

Andrei Bondar

www.columbofil.com

Pasionat 100% de porumbei. Am inceput sa am porumbei de la varsta de 11 ani. Incepand cu anul 2011 mi-am schimbat complet directia in ceea ce priveste cresterea porumbeilor, trecand de la porumbeii de agrement (ornament) la porumbeii voiajori. Sportul columbofil cu porumbei voiajori mi se pare cel mai complet, porumbeii voiajori mi-au dat mult mai multe satisfactii decat au reusit porumbeii de agrement in toti acesti ani.

7 thoughts on “Singur pe lume – Un articol de Ad Schaerlaeckens

  1. Daca este o poveste imaginata , este frumoasa si plina de invataminte . . . daca este realitate este foarte trista , insa mai plina de invataminte !

  2. columbofilia,este un hoby,nu un sport.
    dar intr-o zi au aparut asazisii facatori de bani,care au zis ESTE UN SPORT si incet si cu treaba buna au dezvoltat o industrie neagra in jurul acestui sport.
    treptat s-au infiltrat cu tupeu peste tot.PACAT.
    am citit mai multe articole despre campioni adevarati si despre campioni.
    la a2-a categorie citesti tot felul de retete ,scheme,semne,mancare care mai de care,produse asisderea,si ea persoana fara de care totul era o umbra.
    la prima categorie ramai tot timpul cu semne de intrebare:
    -asta fura
    -asta are ceva sticlute
    -asta are foruri gen ceas,distante…etc..
    de pasari de valoare uitam sa vorbim si nu este un secret
    despre pasiune uitam.de ce?
    despre fayr play sau NU?
    RESPECT.
    NU MA LUATI IN SEAMA,MA BUCUR DACA DOAR CITITI.VA PA .

  3. TOTI COLUMBOFILII AR TREBUI SA CITEASCA SI SA RECITEASCA CU ATENTIE ACEST ARTICOL, CAT SE POATE DE REAL!!
    Felicitari!!

  4. Pe primul loc intodeauna va ramane familia,pe al doilea slujba si pe al treilea hoobyurile nostre,caprichurile ect.Frumoasa poveste.

  5. Desi profund acest articol va fi repede de multi dat uitarii…si asta pt ca, columbofilia a devenit O AFACERE, doar vanitate, aroganta,minciuna, lauda, calcam pe toti numai sa fim sus.Cand la spui colegilor de la club ca zbori din placere, din pasiune, se uita chioras la tine…dar e e mai bine asa si mai cuminte.
    Felicitari Andrei Bondar, pt initiativa…..tine o tot asa.

    1. putini cei care concureaza de placere in ziua de azi , eu nu vreau sa vand sau sa vand cat sa intretin 40 de porumbei ca atata am si mai multi nu tin ca sti cum e cu aglomerarea dar eu zbor pentru locul 1 de fiecare data acum sa zic daca vand si eu 10-20 de pui cu 100-200 lei bucata asta nu ii afacere mai amortizez din taxe si din cheltuielile cu mancarea si produsele

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.