Teoria oculata ,vazuta din prisma mea de vedere.

Partea cea mai atrăgătoare a feței unui porumbel este ochiul.Multe s-au spus și scris despre subiectul ochiului. Și opiniile au fost diferite pe scară largă, de multe ori se contrazic.Si astazi există încă o gamă largă de opinii în jurul acestui subiect ,in diferite reviste de specialitate din strainatate.Destui de puțini autori dețin opinia că tot ceea ce se poate citi în ochiul unui porumbel este condiție fizică. Altii, susțin că, daca ne uitam la ochiul unui porumbel ei sunt capabili sa descopere cele mai incredibile lucruri. Cunoștințele mele vine din studierea literaturii columbofil internaționale, precum și de la cei peste 25 de ani de observații intense , personale in timpul carierei mele ca un columbofil, și cred că parerea mea ar fi corecta.In acest articol voi incerca sa descriu acei factori care sunt cele mai importante atunci cand judecam ochiul.Când evaluați ochiul unui porumbel, important sunt: ​​mărimea pupilei, bogăția de culoare, suprafața irisului și pigmentarea acestuia , expresia generală a ochiului si inelul de valoare .Se spune ca dimensiunea pupilei este legată de sistemul nervos și voința păsării. Piet de Weerd a făcut o dată următoarea observația foarte sincer: „nu suntem interesați de pupile mici, ca atare, doar în factorii care ii determină să fie mici, deoarece acestea sunt strâns legate de voință.“ Pupila este deschizătura rotundă din mijlocul irisului prin care pătrunde lumina în ochi, aşa-zisa „lumina ochiului”. Această experiență de lungă durată m-a învățat să fie precaut cu porumbei care pupila , reacționează rapid la schimbările în lumină.Am cautat porumbei cu pupila care, chiar și în semi întuneric , sunt mai mici decât cele ale altor păsări. Nu sunt de acord cu avizul publicat de mult că, un porumbei de bună calitate ,pupilele reacționează destul de vizibile la lumină și întuneric. In schimb am facut constatarea ca porumbeii cu pupile care nu se schimba deloc în diferite condiții de iluminare, dar întotdeauna rămân la aceeași dimensiune, pentru mine sunt absolut inutili pentru reproducere, cât și pentru curse. Nu mă duc atât de departe încât să spun că excepțiile nu sunt posibile, dar raportul este mai mic de 1 din 500 de porumbei.

Pupila mare ne arată nu numai o decadenţă a rasei porumbelului respectiv, ci mai mult o fiinţă fricoasă, temătoare, care se sperie uşor. ‘Ea este lipsită de curaj pentru a se avânta în zbor. Când ceilalţi porumbei zboară de plăcere în stol, ea rămâne pe casă, neandrăznind să urmeze stolul în zbor. Deci este o fiinţă fără valoare sportivă, cu un defect pe care columbofilul trebuie să-l evite.

Pupila mică nu întotdeauna ne arată că este un porumbel excelent, între ei pot fi porumbei bătăuşi, răutăcioşi, care atunci când zăresc o femelă sunt ca ieşiţi din comun, sau cum spun columbofilii sunt „ieşiţi din minţi”. Ei iau la bătaie femela şi o bat rău cu ciocul provocându-i răni în cap destul de grave, dacă nu-l observăm la timp cum se comportă.

Sunt însă şi porumbei care au pupilele mobile, care vibrează continuu (un uşor tremurat). Aceştia ne dovedesc că au o stare de nervozitate. Ei sunt folosiţi în concursurile de viteză, căci în concursurile de fond această stare de nervozitate este dăunătoare, in aceste concursuri se preferă porumbeii calmi şi blânzi, exact ca un cal de curse.

Cea mai preferabilă pupilă este cea de mărime nici mare, nici mică, ci una mijlocie.

Irisul este o membrană circulară retractilă, care are proprietatea de a se strânge, de a se zgârci, de a se trage înapoi către interior, către pupilă. El este situat între cornee şi faţa anterioară a cristalinului.

Irisul dă culoarea particulară a ochilor fiecărui porumbel. Desigur, eu nu spun că totul depinde ca porumbelul sa fie bun ,dupa culoarea ochilor, dar o culoare bună este un semn pozitiv.De ani de zile am luat întotdeauna fiecare ocazie oferită de a examina celi mai buni porumbei si am ajuns la concluzia, contrar a ceea ce se spune sau scrie de alții; porumbei de bună calitate au întotdeauna ochi, care sunt deosebit de bogate în culoare. Nu contează dacă în irisului culori diferite sunt bine divizate sau nu. Nici nu este important, sau este de dorit ca culorile sunt prezente în inele regulate. Irisului poate afișa toate variantele de culoare diferite, atâta timp cât culorile sunt profunde, pornind de la circumferința de interior până la frontiera exteriora. Ceea ce apreciez foarte mult sunt ochii cu mai multe culori amestecate împreună, ca în cazul în care un artist a luat toata vopseaua de pe paleta lui neconsumata și a pictat irisul cu ea. Am citit această ilustrație undeva și cred că ar fi foarte potrivit.Porumbeii care au ochi albi, pătat cu granule incolore de pigment poat fi la fel de valoroasi ca și cei care au ochi galbeni sau maro. Apoi sunt acei porumbei care au ochii putin pigment sau deloc. Ei par a fi complet negru. Ochii ca care au aparținut faimosul „Jonge Stier“, un porumbel care l-a făcut celebru pe André Van Bruane o legenda intr-un timp foarte scurt. Așa cum am arătat mai înainte, culoarea ochiului este în mare parte rezultatul de pigmentare. Pentru a avea o multime de pigment este o caracteristică pozitivă. Preferăm porumbeii să aibă ochii plini, profund colorat.Pe langa culoarea ochiului, un instrument chiar mai valoros pentru a judeca posibilitățile de performanță într-un porumbel este alimentarea cu sânge a ochiului. Acest lucru se datorează faptului că este strâns legată de componentele care determină abilitățile de a realiza acest lucru și permite din nou să trag anumite concluzii care sunt în raport cu caracteristicile generale ale unui anumit porumbel. Am ajuns la concluzia ca boabe mici de pigment, stabilite si strânse împreună, și țesut celular suplu ca un film subțire, sunt caracteristice pentru suprafața exterioară a irisului. O cantitate nenumărat de capilare de dimensiuni microscopice se găsesc printre acestea și de obicei, par să se conglomereze în zona exterioară a irisului. Josef Hofmann sustine ca aceste conglomerari ar fi “canelurile de reproducere “!? Când inspectați ochiul unui porumbel în lumina directă a soarelui, arătând ciocul spre soare, este posibil să se detecteze acest fenomen cu ochii liberi ,iar pe suprafața acestui iris,apar mai multe capilare care vor fi prezente în ochi, ceea ce ca porumbelul are o sursă de irigare cu sânge mai bina.

Granularea suprafeței irisului trebuie să fie de o grosime uniformă, începând de la marginea interioară de lângă pupila, până la marginea exterioară.

De ani de zile, am observat acest lucru în majoritatea porumbeilor superstaruri și in alte crescatorii. Fără nici o ezitare, aș spune că cel puțin 80% dintre toti porumbeii de top din clasa au ochi complet granulati, în timp ce nu mai mult de 20% din porumbei foarte buni au ochi cu o suprafață granulară mai mică.Mă simt îndemnat să adăug o notă prudentă la paragraful anterior: în sportul columbofil nu vei găsi niciodată adevăruri absolute. Găsirea unui iris complet granulat la aproximativ 80% din porumbei de înaltă calitate, atunci înseamnă că acest factor este o verigă importantă în lanțul de „caracteristici de realizare“. Un porumbel nu va deveni o primă clasă , dacă luam in considerare numai ochii picmentati ca o caracteristica , sau voință, sau calitatea musculare. Mai degrabă, un porumbel bun trebuie să fie evaluat în mod excepțional de mare pe cel puțin cinci sau șase dintre cele mai importante caracteristici.Pe lângă suprafața granulară a irisului, culoarea roșie în ochi este un alt indiciu al alimentării cu sânge amplu pentru ochi. Culoarea roșie în ochi nu este cauzata de pigmentare, dar vine din capilare foarte subțiri, care se forțează la suprafața irisului prin împingerea deoparte granulele de pigment și de a da celor galbene o tentă roșiatică. Este mai mult decât logic, că colorarea a ochiului, granularea și alimentarea cu sânge, nu trebuie găsită numai în stratul subțire de pe suprafața exterioară a ochiului. Acestea ar trebui să fie prezente în întreaga secțiune colorată a ochiului.Rata de alimentare cu sânge la nivelul ochilor, pe care le măsurăm prin analizarea granulatiei și cantitatea de culoare roșie, este extrem de important, deoarece ne oferă o indicație clară a modului în care alimentarea cu sange este la restul corpului. În cazul în care alimentarea cu sânge a ochiului este excelent, este foarte puțin probabil că este inadecvat la alte părți ale corpului.

Unul dintre elementele de bază necesare pentru aceasta capacitatea realizata este: vitalitatea. Vitalitatea într-un porumbel, într-un fel, este similar cu pasărea fiind în formă de top. Pentru a obține evaluări ridicate în vitalitate și starea generală a corpului unui porumbel, are nevoie de o aprovizionare de sange, care este în mod constant mai mare decât cea a păsării medie.O creștere a aportului de sânge îmbunătățește forma, o scădere face exact opusul. Prin urmare, este sigur să se constate că important ingredient în porumbei, care sunt in mod constant ridicat în vitalitate, este excelent sistemul lor de alimentare cu sânge. Când vom putea deduce din granulație și culoarea ochilor pe care o alimentare cu sânge medie de mai sus este prezent, putem în același timp, să presupunem că acest lucru este valabil și pentru restul corpului păsării. Se întâmplă uneori, pentru o anumită perioadă de timp, culoarea ochilor se pot estompa în mod semnificativ la porumbei, care sunt fie sub stres, sau care au avut recent o activitate sportiva obositoare. Sclipira dispare, arătând că întregul organism este prea obosit, și ca o consecință, alimentarea cu sânge a scăzut până la minim. Porumbeii, care au un sistem de alimentare cu sânge sărac , sunt în imposibilitatea de a efectua un zbor lung si greu, cu excepția cazului în care cursa este ușoara,o cursa pe distanțe scurte.Din moment ce aceste curse nu durează mult de două până la trei ore, caracteristicile de rezistență și capacitate de performanță pe termen lung, aspecte care sunt strâns legate de alimentarea cu sânge, nu joacă nici un rol semnificativ.

O alta particularitate a ochiului ,este “cercul de corelare” care sunt frecvent cunoscute în ţara noastră şi sub numele de “inele de valoare “, care este un cerc incolor sau negru, semi sau integral, situat direct între iris și pupila. În trecut, precum și în prezent, sunt crescatori care ia în considerare dimensiunea și forma, a acestui cerc sustinand ca ar fi de cea mai mare importanță.Aceiași crescatori pretind a fi în măsură să tragă concluziile cele mai fantastice din acest cerc de corespondență. În același timp, există și crescători care consideră acest cerc să fie de nici o importanță Există un consens general printre crescatorii de renume din Belgia și Olanda, care sustin ca porumbeii cu o corelare completă sau un cerc de „supraveghere“ sunt mai potriviti pentru reproducere decât pentru curse, și ar fi de dorit ca fiecare columbofil să aibă câtiva dintre acestea păsări în voliera lor.Ele sunt numite corect cercuri de corelare deoarece ele au roiul de a proteja ochiul porumbelului în anumite perioade prin contracţiile sau dilatările respective. Deci fenomenul acesta de corelare este o relaţie, mai bine zis o legătură reciprocă între două, sau mai multe lucruri sau fenomene. Legătura dintre ochi şi luminozitatea din mediul înconjurător.

Unii columbofili susţin că aceste cercuri de corelare sunt strâns legate de facultăţile de orientare ale porumbeilor. Alţii se îndoiesc că porumbeii ar avea aşa ceva, deci că ele nu există.

Totuşi aceste inele de corelare ajută porumbelul când priveşte în depărtare, în această situaţie aceste cercuri se întind, se dilată şi se contractă atunci când porumbelul îşi aruncă privirea spre un obiect mai apropiat.

De asemenea, putem face şi o altă încercare de verificare a acestui fenomen. Luăm un porumbel în mână şi îndreptăm capul porumbelului exact spre soare, adică în direcţia unde luminozitatea este puternică. Vom observa că pupila porumbelului împreună cu cercurile sale din jur (cerc complet, sau jumătate) se vor contracta, deci se vor strânge, datorită acţiunii muşchiului din interior, pentru a proteja ochiul de luminozitatea puternică a soarelui. Deci pupila şi cercurile de corelare din jurul său care au o culoare mai puţin neagră decât pupila se vor restrânge şi privirea porumbelului va deveni mai ageră.

Dacă schimbăm poziţia capului ca acesta să-i fie în umbră vom observa că pupila cu inelele de corelare se vor mări.

Experienţa se poate faci şi mai uşor dacă îi acoperim ochiul cu palma aşa cum procedează oculiştii când consultă oamenii la ochi. Este clar că porumbelul îşi dirijează ochiul după luminozitatea pe care o întâlneşte, adică îşi corelează privirea după factorii naturali de luminozitate ce-i întâlneşte pe parcursul zborului său.

Mişcarea de contractare şi dilatare a pupilei şi a cercurilor de corelare este în funcţie de puterea muşchiului ochiului. Aceasta înseamnă că ochii porumbelului vor obosi mai repede când muşchii ochiului sunt slabi şi în consecinţă ochiul va rămâne fără protecţia necesară contra luminii arzătoare a soarelui.

Proba a fost făcută de cunoscatori in materie,in timpul concursurilor ,facand constatari ca cea mai mare parte a porumbeilor, având un cerc de corelare complet, sau parţial, în jurul pupilei, au venit de la zbor pe timp luminos foarte bine şi se comportau mai puţin bine când cerul era acoperit, deci pe timp întunecat, cer noros etc.

De reţinut că sunt unii porumbei cu cerc complet în jurul pupilei, alţii au numai jumătate de cerc, iar alţii un sfert şi culoarea acestor cercuri este uneori verzuie, gălbuie, dar cel mai des negrul, puţin mai pal decât negrul pupilei.

Cei mai apreciaţi porumbei in opinia multora , sunt aceia cu cercul de corelare complet, urmând cei cu jumătate de cerc. Ei sunt, în consecinţă, buni zburători şi reproducători.

In ultimii 25 de ani am ținut evidența tuturor caracteristicile importante ale porumbeilor mei. Am făcut o listă cu numele tuturor porumbeilor mei care au avut un inel complet de corelare. M-am ținut la curent cu valorile de reproducator și de cursier ale acestor păsări, pe o perioadă lungă de timp, și am ajuns la concluzia că mulți dintre zburatori mei , a lui Iordache si Pasla , cei mai buni sunt în posesia unei corelații complete și la nivel de cerc. Cu toate acestea, printre favoriti sunt, de asemenea, mulți care prezintă doar un cerc parțial de corelație, sau deloc. Din toate acestea am ajuns la concluzia că cercul de corelație nu este atât de important, nici pentru curse, nici pentru reproducere.

Ce dezvăluie culorile irisului şi semnele din el :

Ochii sunt înconjuraţi de cele două pleoape ale căror margini deschise formează în jurul ochilor un inel continuu care, în limbajul columbofililor poartă numele de „geană”. Culoarea „genei” poate fi galbenă, „geană moartă”, roşie şi rozalie.

Culoarea irisului poate fi diferită: albă (aşa-zişii „ochi albi”), galbenă, galbenă-aurie, galbenă-portocalie, roşie-portocalie, castanie închis, sau castanie mai deschisă.

In partea centrală a irisului se găseşte o deschizătură rotundă, prin care pătrunde lumina în ochi, numită pupilă. Această pupilă are spre limita sa, către iris, un cerc, un ineluş, care este limitat de o culoare puţin mai diferenţiată decât culoarea pupilei şi care şi aceasta este mărginită de un cerc, care limitează cercul de marginea inferioară a culorii irisului. Culoarea aceasta a irisului poate fi diferită, aşa cum am menţionat mai sus.

Se spune ca cu cât prima culoare a irisului este mai mică, mai subţire, cu atât este mai mare valoarea porumbelului.

Ocii de culoare castaniu-inchis.

Si aici se sustine ideea ca porumbeii a caror chi sunt de culoare castanie – inchis, poate să reziste la orice intemperie a naturii, care de obicei îl posedă unii porumbei Bricoux, Stichelbaut (Descamp Van Hasten, Pol Bostin etc.). Ei se afirmă în zborurile grele de fond şi marele fond.Irisul maron-castaniu este foarte apreciat. Porumbeii respectivi se pretează a fi împerecheaţi cu porumbei care au un iris galben; în nici un caz nu se împerechează un porumbei cu iris castaniu cu altul cu iris asemănai:–castaniu.

In a doua culoare a irisului porumbeilor, care este divers colorat, vom distinge diferite „desene”, pigmentaţii, sau liniuţe care pentru columbofili au o semnificaţie deosebită.

Deasemeni se mai spune ca irisul pigmentat cu multiple vene mici, dar cu o culoare foarte vie, denotă un porumbel de rasă bună.

Irisul gris (cenuşiu) bogat colorat arată un voiajor bun, dar şi un bun reproducător. Este mai rar întâlnită culoarea respectivă.

Irisul alb (cu privirea dură, ascuţită) denotă un mai puţin bun reproducător. Contrar sunt foarte bine apreciaţi porumbeii cu iris alb, cu granulaţii, sau care sunt acoperiţi de un voal albăstrui-violet

Irisul şters, tulbure, fără strălucire, cu culori nelegate. Aceşti porumt sunt păsări bolnave şi este cazul a fi tratate sau îndepărtate.

Culoarea irisului trebuie să fie bogat colorată, dar nu întreruptă, în plus dacă prezintă şi anumite îiniuţe egal dispuse deasupra pupilei, alungite către cioc, în special atunci când este vorba de mici pete în iris trebuie să ne dăm seama că este vorba de un porumbel valoros.

Irisul cu liniuţe mici, fine în formă de „stea” dispuse împrejurul pupile, denotă că avem în mână un campion.

Examinarea ochiului este bine să fie făcută pe timp însorit, cu luminozitate abundentă; în această perioadă a zilei se poate chiar observa c-ochiul liber la unii porumbei un uşor tremurat al pupilei şi al irisului. Aces: fenomen ne arată că avem în mână o pasăre care se bucură de vitalitate.

Cea mai preţioasă apreciere se poate obţine prin compararea irisulu unui porumbel campion cu porumbeii noştri care dorim să-i examinăm la ochi.

Culorile şi caracteristicile pe care le putem vedea în irisul porumbeilor se pot aprecia corect numai când porumbelul respectiv analizat a împlinit vârsta de peste 2 ani. Numai după această vârstă se formează culoarea irisului în mod definitiv (inclusiv strălucirea sa metalică, culoarea, desenul, pigmentaţia, limitele în jurul pupilei etc.).

La unii campioni le citim pe aspectul fetei, in ochii lor (in iris), inteligenta, vitalitatea, forta precum si forma, dar aceasta se poate dobandi dupa multi ani de experienta columbofila.
Concluzia este ca sunt unii columbofili dotati cu un spirit de observatie deosebit, cu o acuitate vizuala perfecta, care percep unele lucruri pe care alti crescatori cu greu le pot observa.
Aceste constatari ne conduc sa credem ca vitalitatea, sanatatea si valoarea sportiva a unui porumbel se poate constata de catre unii columbofili si din modul cum se prezinta pigmentatia irisului precum si din unele semne sau poate din iris.
Toate observatiile noastre este bine sa fie consemnate intr-un caiet-notes al crescatoriei care ar trebui sa existe in toate volierele. Doar procedand astfel columbofilia va putea progresa.

Pentru că există putine dovezi stiintifice definitive cu privire la acest subiect, la fel ca multe teorii, validitatea si fiabilitatea teoriei semne in ochii porumbeilor, este strict o chestiune de credintă personală si de preferintă.

Pentru cei care stiu engleza , un videoclip a lui Rob Woolliss

Ultimile comentarii
  1. Abel 10 aprilie 2017
  2. Abel 10 aprilie 2017
  3. Sava Gruescu 12 aprilie 2017
  4. alin 12 aprilie 2017
  5. sebi 13 aprilie 2017

Lasă un răspuns

Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii si cu politica de utilizare a cookie-urilor. Afla detalii aici

Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții media sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de media sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Setările cookie pe acest website sunt setate astfel încât să vă ofere cea mai bună experiență posibilă.

Închide