1.900.000 euro s-au platit pentru pasarile mature ale lui Veenstra
1.000.000 euro s-au platit pentru pasarile lui Vereckt Arien.
1.300.000 euro pentru pasarile lui Pros Roosen.
250.000 euro s-a platit pentru un singur porumbel (Veenstra)
Si 96.000 de euro s-a platit pentru un singur pui (Hooymans).
Si acestea sunt doar o mica parte dintr-o serie senzationala de transferuri care fac sprancenele sa se ridice. Iar lumea columbofila este socata. Oamenii spun: “Astfel de preturi ucid sportul columbofil si Pipa este de vina.”
Sau:
“Astazi nu mai poti deveni campion daca nu ai bani sau daca nu vrei sa investesti o gramada de bani”. Si multe alte remarci critice.
Eu pot sa inteleg ce gandesc oamenii, iar pentru astfel de preturi sunt doar doua cuvinte: ”Nebunie pura”
Dar ma indoiesc ca acei oameni care sunt asa de pesimisti au si dreptate.
Pipa
Luati ca si exemplu Pipa. Acesta nu mai este demult un site mentinut din pasiune (hobby), pentru tinerii care-l detin a devenit o adevarata afacere. In ciuda varstei lor au reusit sa-l transforme, exact ca si Bill Gates.
In urma cu 10 ani de zile erau necunoscuti, acum Pipa are o echipa de 20 de angajati si veniturile anuale se ridica la suma de 20.000.000 euro.
Nu putem sa ii acuzam pe acesti tineri, care muncesc din greu, ca sunt de succes atata timp cat munca lor este una onesta.
Orice om de afaceri incearca sa faca banii sa lucreze si eu cunosc doar cateva plangeri ale unor columbofili care au lucrat cu PIPA.
Trebuie totusi spus ca oameni din Belgia si Olanda sunt suparati cand vad cine liciteaza acolo. De multe ori sunt aceleasi nume care rar cumpara.
Pipa ar trebui sa fie mai obiectiv. “Koopman a facut spectacol in cursa de un million de dolari din SUN CITY” scriau PIPA. Adevarul a fost altul.
Koopman este un tip de treaba cu pasari bune dar a concurat prost in Africa de Sud. El nu a “facut spectacol” deloc, cu un numar de 110 pasari din care doar 39 de pasari ramase inainte de ultima cursa din care 27 s-au intors (poate mai multe mai tarziu). Multi altii au obtinut rezultate mult mai bune. De ce totusi Pipa vorbeste atat de mult de performanta slaba a lui Koopman? Eu cred ca motivul este clar. Koopman este un bun partener de la care Pipa a obtinut foarte multi bani de-alungul anilor si in mod evident ei doresc sa pastreze intacta colaborarea.
Sa numesti Pipa un “site criminal” este departe de a fi corect. Pipa reuseste acolo unde alti dau gres, fiecare este liber sa intreprinda o astfel de afacere. Pipa a reusit totul pe cont propriu. Iar altii au avantajul sa invete de la ei.
Uciderea sportului columbofil?
Eu nu stiu de ce Pipa ucide sportul columbofil. Ar renunta columbofilii din cauza ca se vorbeste de atati bani in sportul columbofil? Nu daca sunt inteligenti.
Oamenii inteligenti stiu ca preturile mari nu garanteaza pasari de calitate. Ei stiu ca un pedigree bun nu este o garantie si nici un zburator fantastic nu este o garantie ca va da descendenti de calitate.
Chiar si cei mai buni porumbei din lume reproduc rebuturi. Cu astfel de pasari ai doar o sansa mai buna si nimic mai mult. Gasesc ca a plati 250.000 de euro pentru un singur porumbel este ridicol. Dar merita timbrele vechi si monedele sa platesti pe ele o avere?
Binenteles ca o propaganda inteligenta este cheia succesul pentru PIPA.
Va dau un singur exemplu.
In urma cu trei ani puteai sa cumperi porumbei de la v d Wouwer cu 100 de euro. In 2011 el a facut 140.000 euro pentru doar 10 pasari.
Atunci este un campion Belgian care a vandut o multime de porumbei celegilor columbofili. Acestia au ajuns sa fie foarte dezamagiti deoarece nicio pasare nu fost de calitate, in ciuda pedigreelor de aici si pana in Tokyo. Mai tarziu o multime de frati si surori ai acestori pasari de nimic au fost vanduti pentru o avere. Dar inca o data nu putem sa o acuzam pe PIPA pentru acest lucru. Cumparatorii fac preturile. Cumparatorii ar trebui sa realizeze ca un pedigree nu este mai mult decat o bucata de hartie.
Pedigreele
In principale este vorba de pedigreele stupide, ele sunt responsabile de ceea ce se intampla. Dar dupa cum am mai spus un pedigree nu reflecta calitatea. Iar daca stidiezi putin pedigreele unor pasari faimoase poti gasi foarte des ca stramosii acestora sunt crescuti de columbofili necunoscuti. Luati ca si exemplu Dirk van Dijck de dragul argumentarii. Acesta a vut o familie fantastica de pasari, dar rezultatele sau erau din ce in ce mai slabe. Pana cand a reusit sa vada lumina in urma cu cativa ani. A laut pasari de la columbofili locali fara vreun nume, i-a incrucisat cu porumbeii sai si astazi concureaza foarte bine. “Multi cumparatori sunt interesati in pasari mai putin bune” mi-a spus odata el. Ceea ce vrut sa spuna este ca acestia vroiau consangvini cu Kannibaal, Rambo, si multi altii; in timp ce el vrea pasari bune, aceste pasari sunt obtinute din incrucisari; la fel sin in crescatoria lui.
In plus
Ceea ce am vrut sa spun este aceasta: acele preturi nebune nu sunt motive sa devii disperat. O multime de columbofili faimosi ai lumii nu au cletuit un cent pe pasarile lor. Gaston v d Wouwer, pe care l-am mentionat inainte este unul dintre ei. Daca nu ai bani sau daca nu vrei sa cheltuiesti bani multi pe porumbei trebuie doar sa fii putin mai desptept decat ceilalti.
Pozitiv
Acele mega transferuri ( achizitii) au totusi ceva pozitiv. Pun sportul columbofil in lumina reflectoarelor si asta este exact ceea ce avem nevoie. In trecut nu era nevoie. In acele zile aproape fiecare ( putin exagerat) in Olanda si Belgia aveau porumbei. In orasul in care m-am nascut la numai putin de 500 de metri locuiau 14 columbofili. Niciunul nu mai este acum. In orasul Tilburg erau 1.700 de columbofili, astazi doar 120. In orasul meu micut ( 6.000 de locuitori) erau 4 mari cluburi, acum doar unul singur. Sportul columbofil facea parte integranta din societate, in Belgia era un sport national.Datorita scaderii numarului de columbofili, “lumea de afara” debia mai stie de existent noastra astazi.
Banii multi au schimbat putin lucrurile.
-Nikolaas a facut o treaba buna la televiziunea nationala belgiana.
-Televiziunea olandeza a prezentat crescatoria moderna a lui Veenstra.
In toate revistele cotidiene vanzarile de porumbei la preturi ridicate erau mentionate. Nu as avea nicio obiectie daca sportul columbofil ar aparea in media in fiecare saptamana. Cei de afara ar trebui sa stie ca sunt alti porumbei, in afara de cei pe care ii vad in piete sau cei care le murdaresc masinile.
Si poate cativa “din afara” ar putea gasi ce hobby fantastic avem.
Inca este sportul in care fiecare poate avea success. Nu trebuie sa fii un atlet, nu trebuie sa fii tanar si puternic, nici bogat si nici nu trebuie sa fii neaparat barbat. Omanei in varsta, copii, preoti, fiecare poate avea succes daca pot distinge lucrurile bune de prostii. Acest lucru nu este intotdeauna usor. Nici macar pentru oamenii cu bani multi.
Autor: Ad Schaerlaeckens
Traducere: Andrei Bondar