Misterul pierderilor – Ad Schaerlaeckens

APROAPE TOATĂ LUMEA

Aproape toată lumea se confruntă cu această problemă.

– pierd porumbei atât crescătorii care îşi antrenează des puii, cât şi cei care nu îi antrenează aproape deloc;

– şi crescătorii care administrează multe medicamente, şi cei care nu tratează niciodată;

– marii campioni pierd pui, dar şi crescătorii de rând. Iar marii campioni se presupune că au păsări bune, pe care nu le-ar antrena dacă n-ar avea o stare de sănătate bună;

– cei care îşi obscurizează adăposturile pierd pui cu grămada, dar la fel se întâmplă şi cu cei care nu aplică sistemul obscurizării.

CURIOS LUCRU

Aşa cum am spus, e foarte ciudat că spre sfârşitul verii şi toamna nu se mai pierd păsări. Nici măcar în zborurile de fond (între 500 şi 650 km). Se pierd pui primăvara, de la distanţe scurte (între 10 şi 150 km). După 5 concursuri, când puii capătă experienţă, crescătorii nu-şi mai fac griji din moment ce puii par să fie “în siguranţă” de atunci încolo.

Un alt lucru la fel de ciudat. În trecut, puii se pierdeau în special când cerul era senin, ca de sticlă. Deşi vremea era superbă pentru noi, oameni, pentru pui era criminală. Astăzi, puii se pierd pe orice fel de vreme. Este curios şi faptul că situaţia diferă de la o regiune la alta. În special în estul şi nordul Olandei, situaţia e catastrofală. Un alt lucru suspect este că în zonele respective există crescători care şi-au antrenat păsările de vreo 10 ori fără nici un fel de probleme, însă exact aceleaşi păsări se pierd la a 11-a lansare.

PĂCAT

Nu ştiu dacă este o problemă mondială, dar ce ştiu e faptul că NU lipsa de valoare ori starea de sănătate şubredă sunt cauzele. Aproape 15 porumbei pripăşiţi îmi intră săptămânal în crescătorie şi mulţi dintre ei sunt perfect sănătoşi. Mai mult, există numeroase exemple de genul: un crescător pierde o pasăre, aceasta este găsită, crescătorul o recuperează şi pasărea aceea devine ulterior un super-zburător.

Ca să vă daţi seama cât de gravă este problema, am să vă relatez conţinutul unei scrisori pe care am primit-o din estul Olandei. La primul zbor de antrenament au fost îmbarcate 780 de păsări. Două săptămâni mai târziu, după încă 3 antrenamente cu asociaţia, mai rămăseseră doar 210. În regiunea Turnhout (în apropiere de graniţa cu Olanda), vreo 40 de crescători sunt demi-fondişti, iar unii dintre ei scot mulţi pui. Abia dacă au avut 100 de porumbei la prima etapă de demi-fond din anul acesta, când, în mod normal, ar fi trebuit să fie vreo 800.

Aceste pierderi fac mult rău păsărilor, crescătorilor şi sportului columbofil în sine, dar mai grav este faptul că nimeni nu are vreo explicaţie.

Articolul intreg il gasiti pe RRP.RO

Lasă un răspuns

Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii si cu politica de utilizare a cookie-urilor. Afla detalii aici

Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții media sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de media sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Setările cookie pe acest website sunt setate astfel încât să vă ofere cea mai bună experiență posibilă.

Închide